ȘCOALA DE DUMINICĂ ANTITEZA

Cuvântul „antiteză” care provine în limba noastră din limba franceză și acolo din grecescul „antithesis”, înseamnă „opoziție”.

În literatură, antiteza este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații, menite să se reliefeze reciproc. Este o figură de stil preferată de romantici (vezi Eminescu din versurile căruia voi alege exemple!).

„Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;

Ea o inimă de aur – El un suflet apostat;” (Mihai Eminescu, „Înger și demon”) („Apostat” înseamnă „rebel”, „răzvrătit”)

Antiteza reliefează cele două portrete eminesciene, angelic și demonic. Poetul folosește antiteza ca figură de stil, dar și ca figură de construcție a poemului.

„Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și nouă toate.”(Mihai Eminescu, „Glossă”)

Antitezele sunt însoțite de repetiții. Împreună subliniază ideea poetică: timpul se scurge, este de neoprit, dar în curgerea lui nu aduce nicio schimbare. Și, sunt sigură, că îți amintești că supratemă eminesciană este TIMPUL și că el este cel care condiționează existența omului obișnuit, dar este învins de omul de geniu. (Vezi „Luceafărul”!) (Va urma)

Figurile de stil FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru