Din nou despre „i”. Cum scriu: -i, -ii, -iii?
Vorbesc despre sfârșitul cuvintelor. Și ezitările apar pentru că sunetul [i] poate fi vocală (bi – ne), semivocală ( iar -bă), „i” „șoptit” ( buni).
(Îți amintesc: vocala face singură o silabă. Asta nu înseamnă că nu poate fi însoțită de o semivocală sau consoane – o-ra, ie-pu-re. Semivocala nu poate face singură o silabă, ea însoțește vocala – iar-bă, iar„i” „șoptit” apare la sfârșitul cuvintelor și nu are valoare nici de vocală, nici de semivocală – buni. Vocalele din limba română sunt a, ă, î (â), e, i o u. Semivocalele sunt e, i o u.)
Scrierea cu doi „i”
Substantivele masculine articulate cu articolul hotărât (inclusiv cele terminate în „i șoptit”) se scriu cu doi „i”: băieții, frații, membrii, pomii etc.
Prietenii mei, băieții de la blocul vecin, sunt foarte buni fotbaliști.
Ortografiate tot cu doi „i” sunt și adjectivele masculine antepuse.
Ne-am revăzut cu iluștrii profesori.
Dacă schimbi ordinea și pui adjectivul după substantivul pe care îl determină, ce se întâmplă?
Ne-am revăzut profesorii iluștri.
Sigur, articolul hotărât a trecut la substantiv. Și atunci când îl preia adjectivul, când faci analiza, vei spune că substantivul „profesori” este articulat cu articolul hotărât „i” preluat de adjectivul antepus „iluștrii”.
Atenție la substantivele masculine și neutre și la adjectivele care se termină la singular în –iu. Ele se scriu la pluralul nearticulat cu articolul hotărât cu do„i”: barcagiu – barcagii, macaragiu – macaragii, propriu – proprii, ruginiu – ruginii etc.
Ne întâlnim cu niște barcagii la Sulina.
O mențiune specială: substantivele „copil” și „fiu”.
După cum am explicat de multe ori, aceste substantive au un „i” în corpul lor și, dacă le trecem la plural nearticulat hotărât, ele mai primesc un„i” care este desinența de plural: copil – copii, fiu – fii.
Am întâlnit un copil italian.
Am întâlnit doi copii italieni.
În cazul substantivelor feminine, vei scrie cu doi„i” la genitiv – dativ singular articulat (vulpii, nopții, iernii ):
Blana vulpii este călduroasă.
La fel faci și în cazul substantivelor feminine care desemnează grade de rudenie, relații sociale și sunt urmate de posesive: maică-mii, soră-tii, stăpână-sii etc.
Maică-mii îi place teatrul.
Și, în sfârșit, substantivele feminine care se termină la singular în –ie fac pluralul nearticulat în –ii: familie -familii. (Va urma)
Cunoașterea ortografiei FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru
Sa vorbim corect românește - poveștile limbii române 