ȘCOALA DE DUMINICĂ

Frasinul este un copac cu un trunchi drept, rotund, folosit în industrie. El este și arborele zonei în care m-am retras (la moșie!).

Și lucrurile au decurs firesc și, pentru că în locul unde mă aflu frasinul este des întâlnit, satul îi poartă numele.

Frumos!

Mai puțin frumos este felul în care este ortografiat numele loculu!. Pentru că un sat e pe deal, se numește Frasin-Deal, iar celălat, ceva mai la vale, Frasin-Vale.

După cum vezi, numele acestor două localități sunt substantive compuse care se scriu cu cratimă, nu fară cratimă, cum apar pe indicatoarele de la intrarea în sate.

De altfel există și o lege (Legea 290 / 2018) privind organizarea administrativă a teritoriului României în care apar numele județelor și ale localităților, substantive proprii carevasăzică, ortografiate cu cratimă între componente.

Iată câteva dintre ele: Bistrița-Năsăud, Bolintin-Vale, Drăgănești-Olt, Negrești-Oaș etc.

Un caz aparte îl reprezintă substantivul Târgu-Neamț care este singurul compus cu „Târgu” care se scrie cu cratimă ( așa apare în lege). Celelalte cuvinte compuse în acest fel se scriu fără cratimă: Târgu Jiu, Târgu Mureș etc.

Cunoașterea și respectarea ortografiei cuvintelor compuse FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Numele sărbătorilor religioase și laice se scriu cu literă mare! Îți amintesc acest lucru și pentru că astăzi este o zi de sărbătoare! Pentru unii sunt Floriile, pentru alții, Paștele.

Trebuie să-ți spun că au apărut schimbări. În DOOM 3, substantivul propriu Paște (care era singura variantă corectă) are și varianta Paști și ea corectă. Spunem : postul Paștelui, Paște fericit! Sfintele Paști.

În schimb, substantivul comun paște (pâine sfințită) are numai această formă. Pluralul substantivului este paști. (S-au împărțit paștile.)

Dicționarul înregistrează ca nou și substantivul compus Paștele Blajinilor (sărbătoare).

Acest termen, paște, intră și în componența cuvântului compus paștele-calului / paștele-cailor (plantă) și a expresiei familiare, la paștele cailor (niciodată).

Consultarea dicționarelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Sărbători fericite și pace!

Gabriela Moraru

A MUȘAMALIZA, A DEBUTA ȘCOALA DE DUMINICĂ

Îți prezint două enunțuri.

„Să se mușamalizeze pe ei.” (Radu Buzoianu, B1TV, 04.04,2022)

„Au debutat pentru prima oară.”(Cornel Gheorghe, EUROSPORT, 25.03.2022)

Verbul a mușamaliza nu este un verb reflexiv, deci nu poate fi însoțit de pronumele reflexiv. Este un verb tranzitiv (poate avea un complement direct). De exemplu:

A mușamalizat greșeala lui Andrei.

Și, după cum ți-ai dat seama, înseamnă: „a ascunde, a acoperi o acțiune urâtă, necinstită, reprobabilă, a cocoloși”.(DEX)

Al doilea verb, a debuta, este un verb intranzitiv (acțiunea lui nu se răsfrânge asupra unui obiect), iar sensul lui nu permite un determinant de tipul „pentru prima oară” pentru că apare un pleonasm. (Debut înseamnă „început”)

Sensurile acestui verb sunt: „a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc; (despre un autor) a publica prima lucrare.”(DEX)

Să corectăm!

„Să mușamalizeze.”

„A debutat.”

Pleonasmul NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

M-am gândit să vin în ajutorul celor care oscilau între formele unui cuvânt.

Sunt situații când o variantă a unui cuvânt considerată greșită este acceptată în lucrările de specialitate. Și lucrul acesta se întâmplă din mai multe motive pe care le expun specialiștii în DOOM3 unde sunt înregistrate aceste schimbări.

Te anunț că acum este considerată corectă numai accentuarea pe sunetul a al cuvântului antic.

Îți mai spun că verbul a anticipa se conjugă cu sufixul –ez, iar cealaltă formă, fără sufix, nu mai este acceptată: anticipez, anticipează, să anticipez, să anticipeze.

Substantivului propriu Antichitatea (epocă istorică) i se acceptă acum și forma nearticulată – Antichitate.

La fel se întâmplă și cu un alt substantiv propriu, Antanta (Tripla Înțelegere), care are și o formă nearticulată, Antantă.

Și o ultimă informație: pe lângă verbul a anima (a însufleți) care se conjugă fără sufixul – ez (anim, animă, să anim, să anime) apare și verbul a anima (a sugera mișcarea prin desen) care se conjugă cu sufixul – ez: animez, animează, să animez, să animeze.

Cunoașterea formelor corecte ale cuvintelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

A MENTORA? ȘCOALA DE DUMINICĂ

În general, oamenii instruiți sunt mai creativi! Cu atât mai mult, cu cât știu și limbi străine. Așa se face că îi auzim folosind cuvinte pe care le formează după model străin.

Dicționarele înregistrează un substantiv , mentor, care înseamnă „conducător spiritual, povățuitor, îndrumător, preceptor, educator”. (DEX)

DOOM-ul 3 acceptă un nou cuvânt ,mentorat, cu pluralul mentorate. Atât!

Limba română este o limbă bogată, iar un argument sunt seriile numeroase de sinonime.

Pornind de la sensurile cuvântului mentor, să găsim sinonimele pentru a denumi acțiunea. Poți folosi: a îndruma, a călăuzi a conduce, a ghida, a orienta, a povățui, a dirija, a sfătui, a învăța, a îndrepta etc.

Nu voi afirma niciodată că și cuvântul incriminat în titlu nu va apărea în dicționarele românești! Dar până atunci, nu strică puțină reținere lingvistică!

Îți amintesc: un cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar, fără a fi asimilat pentru că noțiunea pe care vrei s-o folosești se poate exprima prin destul de multe cuvinte româneși, adică nuanțat, poartă numele de barbarism. Iar barbarii…

Barbarismele NU FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ SCURTA POVESTE A CAVALERULUI RUGBI

Aproape să nu-l mai cunosc! Pentru că își tot schimbă numele. Sau, ca să fiu corectă, i se schimbă numele. Și asta pentru că noi cei care slujim în ÎMPĂRĂȚIA LIMBII ROMÂNE ne lăsăm influențați. Sau avem ureche muzicală. Ne place cum sună în alte limbi numele acestui cavaler și oscilăm când îl numim. Ba îi spunem rugbi, ba îi spunem rugby și îl pronunțăm [ ragbi].

Când îl articulăm, îi spunem rugbiul sau rugbyul [ragbiul].

Și trebuie să vă mai spun că există și un derivat, dar numai de la rugbi: rugbist și mai nou, rugbistă!

Nu știu cât îl supără această situație pe cavalerul nostru, dar știu că e nevoie de respectarea unei singure reguli. Și numai în marea carte (DOOM3) găsești tot ce este corect! Cel puțin acum.

Așadar, dragă cavelere, îți vom spune rugbi sau rugby [ragbi]. Și, poate, până la urmă nu vom mai inventa alte pronunțări ale numelui tău.

Să respectăm regulile! FACE BINE LA LIMBĂ! (Și nu numai!)

Gabriela Moraru

HUB? ȘCOALA DE DUMINICĂ

„Organizarea unui hub în România.”

Am auzit des acest cuvânt zilele acestea. A fost rostit cu seriozitate și preocupare de către autoritățile noastre.

M-am întrebat dacă vecinele mele din sat au înțeles ce este acela un hub.

Nu, n-au înțeles și nu au dicționare explicative. Și, chiar dacă au, nu vor găsi în ele acest cuvânt pentru că el nu există în limba română!

„Hub” este un cuvânt englezesc care are mai multe înțelesuri: centru, punct central, centru de activitate, dar și butuc, sabot, bucșă, bărbățel, soțior.

Sigur că am înțeles că este vorba despre „centru” umanitar în enunțurile oficialităților. Dar sună mai grozav „hub”pronunțat /hab/!

Este evidentă și alarmantă, chiar dureroasă indiferența noastră. Nu învățăm nimic, uităm lecțiile aspre ale istoriei.

Avertismentele există și au existat. În privința împrumuturilor din alte limbi, Titu Maiorescu semnala primejdia de a folosi cu nemiluita cuvinte din alte limbi în situațiile în care limba română are un termen (sau chiar mai multe) care denumește acea noțiune. Dar cine mai citește azi Titu Maiorescu?

(Pentru cei care nu sunt de acord, Titu Maiorescu nu era împotriva neologismelor, ci împotriva exceselor!)

Așadar, poți folosi cu încredere cuvântul „centru”.

Barbarismele nu fac bine la limbă!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Evenimentele care au năvălit peste noi m-au determinat ca astăzi să vorbesc despre răspundere.

Obligată de împrejurări, am citit de curând piesa de teatru a scriitorului englez J.B.Priestley „En InspectorCalls” tradusă la noi şi publicată în 1947 „Inspectorul de poliţie”. Am să redau din aceasta un fragment: replica ultimă a inspectorului Goole:

„Dar măcar nu uitaţi: o Eva Smith s-a dus, dar sunt milioane de Eve Smith şi de Johni Smith, care rămân printre noi, cu vieţile lor, cu speranţele lor, cu suferinţele şi șansa lor la fericire – cu toţii legaţi de vieţile noastre, de ceea ce noi gândim, spunem şi făptuim. Suntem membrele aceluiaşi trup. Răspundem unii de alţii. Şi vă previn că repede va veni timpul când – dacă oamenii nu vor învăţa lecţia aceasta – ei o vor învăţa în foc, în sânge şi în chinuri.”

Acţiunea piesei se desfăşoară în anu 1912, cu doi ani înaintea izbucnirii Primului Război Mondial şi are ca temă răspunderea pe care fiecare dintre noi o are şi implicaţiile gesturilor, vorbelor, acţiunilor noastre asupra destinului cuiva.

Nu putem sta deoparte cu conştiinţa împăcată că eu nu mă bag, nu mă priveşte pe mine, alţii să rezolve, alţii sunt de vină.

Şi mai vorbeşte piesa aceasta şi despre responsabilitatea conducerii: a propriei vieţi sau a celorlalţi. Şi despre conştiinţă.

Literatura FACE BINE LA LIMBĂ! Şi la suflet!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Românii învață limbi străine! Mă rog, unii. E un lucru foarte bun. Dar există și un pericol, dincolo de păsăreasca născută din folosirea în același enunț a unor cuvinte aparținând la două limbi (română și engleză, de exemplu).

Apare tentația de a calchia (a traduce cuvânt cu cuvânt neluând în calcul sensul) expresii, locuțiuni din alte limbi. La asta se adaugă tot felul de clișee pe care le preluăm cu entuziasm de la cei foarte prezenți la televizor, mai ales jurnaliști, comentatori, analiști etc.

DOOM3 NE ATRAGE ATENȚIA ASUPRA LOR ȘI NE RECOMANDĂ SĂ LE EVITĂM!

Iată câteva dintre ele: a considera pe persoană fizică, a da din casă, a face din pix, a fi despre, a semna ca primarul, a spune cu subiect și predicat etc.

Respectarea recomandărilor specialistilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Pornesc astăzi de la o zicere a unui jurnalist: „Se așteaptă o concluzie finală.”

Substantivul „concluzie” înseamnă „încheierea unui șir de judecăți (…); ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultate finale.” (DEX)

Și se vede ușor că există un pleonasm în enunțul inițial pentru că o concluzie este ultimul lucru pe care îl spui legat de ceea ce ai spus înainte. Adică finalul.

Și, pentru că suntem aici, îmi amintesc că le spuneam elevilor mei când foloseau un cuvânt care nu era acceptat, că îi voi anunța când se va întâmpla minunea. Acum sunt în această situație.

DOOM3 a inclus și verbul „a concluziona” în rândul cuvintelor corecte! De acum nu vă voi corecta cerându-vă să folosiți verbul „a conchide”, puteți să folosiți și verbul neacceptat până acum, „a concluziona”! La fel, locuțiune aconjuncțională „în concluzie”.

Pleonasmul NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru