Poveste

Povestea lui ARLECHIN

POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE
Scurta poveste a cavalerului ARLECHIN

Cine nu-l cunoaște pe cavalerul ARLECHIN? Toată lumea, pentru că este în împărăția noastră o pată de culoare.
Are origini nobile: se trage din două neamuri celebre – arlequin – (francez) și – arlechino – (italian).
Împreună cu alte personaje, el este prezent în toate vechile farsele populare italiene și recunoscut pentru costumul lui făcut din multe petice de diverse culori. Este adevărat că este un om care își schimbă adesea părerile. Dar este un descurcăreț pentru că are de multe ori stăpâni mai aspri.
Să știți că are și un văr, tot din neamul SUBSTANTIVELOR, dar de genul neutru, care trăiește tot în lumea teatrului pentru că denumește atât culisele, cât și reflectorul din fața scenei. La plural, numele lui este arlechine.
Mai târziu, ARLECHINO a devenit un personaj nelipsit din comediile unor dramaturgi celebri. Ce viață frumoasă!
Gabriela Moraru

Reclame
Standard
Pastila de literatură

Realismul

Pastila de literatură

Un alt curent literar ale cărui caracteristici trebuie să le cunoașteți sau să le identificați într-un text dat este realismul.
Realismul a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și se caracterizează prin:
reflectarea obiectivă, veridică a realității;
realitatea nu mai este idealizată, înfrumusețată, nu sunt ocolite conflictele:
prezentarea critică a societății:
valoarea documentară:
preferința pentru genul epic – schița, nuvela, romanul – și dramatic – comedia, drama:
interesul pentru tematica socială;
personajele reprezentative pentru toate categoriile sociale, sunt personaje tipice surprinse în împrejurări tipice;
personajele sunt prezentate în mediul în care trăiesc;
stilul este sobru, impersonal, sugestia realității se susține prin acumularea de amănunte caracteristice (vezi expozițiunea romanului ”Ion” al lui Liviu Rebreanu);
limbajul – mijloc de caracterizare a personajului (vezi comedia „O scrisoare pierdută” a lui I.L.Caragiale).

Cunoașterea caracteristicilor curentelor literare FACE BINE LA CULTURĂ! Și la LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
ortoepie

E / ie

Greșeala la zi

În ultimele zile, presa l-a ironizat pe ministrul Justiției, Tudorel Toader, pentru pronunțarea unor cuvinte.
Domnul ministru spune: [ieventual], [ievaluare], [ievocat].
Trebuie să vă reamintesc faptul că ortografia limbii noastre se bazează, în general, pe principiul fonetic: scriem cum pronunțăm.
Există și excepții pentru că se aplică și alte principii. În anumite situații, pronunția nu corespunde cu ortografia. Acum mă refer doar la cuvintele care încep cu litera „e”. Unele sunt vechi, moștenite din limba latină și le scriem ca în limba latină, dar pronunția diferă: este [ieste], eu [ieu],era [iera], el [iel] etc.
Însă, cuvintele noi care încep cu „e” se pronunță [e], nu [ie]: eventual, evaluare, evoca – [eventual], [evaluare], [evoca].

Probabil că în cazul domnului ministru o influență în pronunțarea unor cuvinte o are dulcele grai moldovenesc. Dar, poate vorbi moldovenește, dar respectând normele limbii române!

Respectarea ortoepiei FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Poveste

Areopag

POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE
Scurta poveste a unui cavaler discret
Deși nu este cunoscut de toată lumea, cavalerul AREOPAG, căci despre el este vorba , are o istorie interesantă. Și asta pentru că numele lui vine de la Ares, denumirea grecească a zeului Marte.
În vechime, în Atena, pe colina lui Marte, era sediul tribunalului criminal. Așa că, primul sens al acestui cavaler din neamul SUBSTANTIVELOR, este„cel mai înalt tribunal și consiliu al vechilor atenieni”ca mai târziu să se îmbogățească și cu sensurile următoare: „totalitatea membrilor acestui celebru tribunal grecesc”, „o adunare de orice judecători”. Bineînțeles că aceste informații pe care vi le-am oferit sunt consfințite în marele DEX.
Deși nu este folosit de mulți vorbitori din împărăție, nobilul AREOPAG suferă uneori mici crize când numele lui este stâlcit – aeropag! Se putea să scape?
Gabriela Moraru

Standard
Pastila de literatură

Romantismul

Pastila de literatură

ROMANTISMUL

Revenind la discuția noastră despre caracteristicile curentelor literare, astăzi vă voi reaminti trăsăturile curentului romantic.
Romantismul apare ca o reacție împotriva clasicismului în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Manifestul lui literar este prefața la drama „Cromwell” a lui Victor Hugo.
Trăsăturile
– afirmarea primatului, fanteziei, sentimentului și sensibilității în opera literară, nu a rațiunii ca în clasicism;
– cultul eului, al subiectivității;
– evaziunea în trecut, în vis, în exotism;
– predilecție pentru mister și fantastic;
sentimentul naturii;
– interesul pentru istorie și folclor;
– critica socială;
– negarea normelor rigide ale clasicismului (de ex, regula celor trei unități în opera dramatică);
– îmbinarea genurilor și a speciilor literare;
– culoare locală și pitoresc;
– temele: istoria, natura, prelucrarea folclorului, genul, căutarea absolutului, visul;
– personajele: eroi excepționali prezentați în împrejurări excepționale, provin din toate mediile sociale, tipuri – revoltatul, demonicul, singuraticul,
– stilul original, afirmarea libertății formei operei literare;
– preferința pentru antiteză;
– îmbogățirea limbajului (se folosesc cuvinte din zone diferite ale limbii).
În literatura română, romantismul apare în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, iar manifestul romantic pentru noi este „Introducție” la „Dacia literară” a lui Mihail Kogălniceanu, 1840

Știind aceste trăsături, le vei putea identifica la examenul de bacalaureat, chiar dacă textele oferite sunt noi pentru tine.
Lucrul acesta face bine la notă și FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Proprietatea termenilor

Comod,ă

Greșeala la zi

„Mie îmi place să fiu comodă.” (Jo, referindu-se la ținută, 22.10.2018, PRO TV)

Adjectivul comod, ă se referă la un lucru „de care te poți folosi ușor și cu plăcere, lesnicios, plăcut, confortabil..” (DEX) Se adaugă și sensurile „tihnit, liniștit”, iar cu sens peiorativ – despre oameni – cuvântul înseamnă „care nu poate să facă eforturi; care nu înțelege să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obișnuit de viață”. (DEX)
Cu alte cuvinte, în enunțul reprodus, adjectivul este folosit incorect pentru că se referă la hainele pe care le purta vorbitoarea.
Ea poate fi comodă, dar atunci îți asumi semnificația „leneșă, indolentă” (așa zice dicționarul!). Ținuta poate fi lejeră confortabilă, adică comodă.

Să corectăm!
„Mie îmi place o ținută comodă. Am ales o ținută comodă.”

Respectarea proprietății termenilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Poveste

Arborele-vieții

POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE

Scurta poveste a cavalerului ARBORELE-VIEȚII

Sunt mulți cavaleri și domnițe din împărăția noastră care au nume care mai de care mai frumoase. Sunt convinsă, însă, că numele ARBORELE-VIEȚII vă place foarte mult. Îl poartă cu mândrie un cavaler din neamul substantivelor. Și, după cum vedeți, el face parte din categoria cuvintelor compuse care se scriu cu cratimă pentru că este denumirea regională a unui arbust, pre numele lui științific TUIA.
Un mic necaz are și el: unii dintre noi uită că este obligatorie ortografierea cu cratimă a substantivelor compuse nesudate care denumesc specii distincte de plante (nu numai) cu nume științifice diferite precum: arbore-de-cacao, viță-de-vie, nucă-de-cocos și multe altele.
Prietenul nostru ARBORELE-VIEȚII are și un tiz care nu se scrie cu cratimă, ARBORELE VIEȚII, și care este de fapt o unire a două cuvinte (substantiv masculin + substantiv feminin) cu sensul de „schemă a evoluției omului”.
Sunt sigură că ați încercat să vă faceți arborele vieții! Dacă nu, nu-i timpul pierdut!

Gabriela Moraru

Standard