Ortografie

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Din nou despre „i”. Cum scriu: -i, -ii, -iii?

Vorbesc despre sfârșitul cuvintelor. Și ezitările apar pentru că sunetul [i] poate fi vocală (bi – ne), semivocală ( iar -bă), „i” „șoptit” ( buni).

(Îți amintesc: vocala face singură o silabă. Asta nu înseamnă că nu poate fi însoțită de o semivocală sau consoane – o-ra, ie-pu-re. Semivocala nu poate face singură o silabă, ea însoțește vocala – iar-bă, iar„i” „șoptit” apare la sfârșitul cuvintelor și nu are valoare nici de vocală, nici de semivocală – buni. Vocalele din limba română sunt a, ă, î (â), e, i o u. Semivocalele sunt e, i o u.)

Scrierea cu doi „i”

Substantivele masculine articulate cu articolul hotărât (inclusiv cele terminate în „i șoptit”) se scriu cu doi „i”: băieții, frații, membrii, pomii etc.

Prietenii mei, băieții de la blocul vecin, sunt foarte buni fotbaliști.

Ortografiate tot cu doi „i” sunt și adjectivele masculine antepuse.

Ne-am revăzut cu iluștrii profesori.

Dacă schimbi ordinea și pui adjectivul după substantivul pe care îl determină, ce se întâmplă?

Ne-am revăzut profesorii iluștri.

Sigur, articolul hotărât a trecut la substantiv. Și atunci când îl preia adjectivul, când faci analiza, vei spune că substantivul „profesori” este articulat cu articolul hotărât „i” preluat de adjectivul antepus „iluștrii”.

Atenție la substantivele masculine și neutre și la adjectivele care se termină la singular în –iu. Ele se scriu la pluralul nearticulat cu articolul hotărât cu do„i”: barcagiu – barcagii, macaragiu – macaragii, propriu – proprii, ruginiu – ruginii etc.

Ne întâlnim cu niște barcagii la Sulina.

O mențiune specială: substantivele „copil” și „fiu”.

După cum am explicat de multe ori, aceste substantive au un „i” în corpul lor și, dacă le trecem la plural nearticulat hotărât, ele mai primesc un„i” care este desinența de plural: copil – copii, fiu – fii.

Am întâlnit un copil italian.

Am întâlnit doi copii italieni.

În cazul substantivelor feminine, vei scrie cu doi„i” la genitiv – dativ singular articulat (vulpii, nopții, iernii ):

Blana vulpii este călduroasă.

La fel faci și în cazul substantivelor feminine care desemnează grade de rudenie, relații sociale și sunt urmate de posesive: maică-mii, soră-tii, stăpână-sii etc.

Maică-mii îi place teatrul.

Și, în sfârșit, substantivele feminine care se termină la singular în –ie fac pluralul nearticulat în –ii: familie -familii. (Va urma)

Cunoașterea ortografiei FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Din nou despre „i”. Cum scriu: -i, -ii, -iii?

Vorbesc despre sfârșitul cuvintelor. Și ezitările apar pentru că sunetul [i] poate fi vocală (bi – ne), semivocală ( iar -bă), „i” „șoptit” ( buni).

(Îți amintesc: vocala face singură o silabă. Asta nu înseamnă că nu poate fi însoțită de o semivocală sau consoane – o-ra, ie-pu-re. Semivocala nu poate face singură o silabă, ea însoțește vocala – iar-bă, iar„i” „șoptit” apare la sfârșitul cuvintelor și nu are valoare nici de vocală, nici de semivocală – buni. Vocalele din limba română sunt a, ă, î (â), e, i o u. Semivocalele sunt e, i o u.)

Scriu cu un singur„i” pluralul nearticulat al substantivelor masculine și al adjectivelor masculine și,uneori, feminine:

arbitri, aștri, cuscri, membri, metri, miniștri, socri, tigri etc.

acri, buni, celebri, dragi, mândri, mediocri, simpli etc.

Suntem prieteni buni.

Suntem buni prieteni.

Acești prieteni dragi au venit din Anglia.

Aceste prietene dragi au venit din Franța.

Nu întâmplător am ales adjectivul „drag” ca să îți amintesc că el are doar trei forme: drag, dragă, dragi! Drage, despre care crezi, poate, că e forma de feminin plural, nu e corectă!!!

Tot cu un singur„i”scriem și forma de plural nearticulat și genitiv – dativul singular nearticulat al substantivelor feminine:

aceste vulpi – acestei vulpi (Ai recunoscut „i-ul” -șoptit”! (Va urma)

Respectarea ortografiei FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Fără categorie

ȘCOALA DE DUMINICĂ

„ -Băiete, (a vrea, condițional-optativ, prezent, persoana I, singular) acum (a fi, conjunctiv prezent, persoana a II-a, singular)) atent, fiindcă de la capătul (strada, singular, genitiv) vei putea vedea acele clădiri de (care, genitiv) arhitectură suntem (mândru, plural, masculin).”

Aceasta este una dintre cerințele de la examenul absolvenților de clasa a VIII-a din această vară, cărora li s-a cerut să scrie enunțul respectând indicațiile.

E limpede că, fără să ai cunoștințe de limba română (gramatică!) nu poți rezolva corect exercițiul!

Condiționalul-optativ este modul care exprimă o dorință (Aș mânca o înghețată!) și se formează cu ajutorul auxiliarului „a avea”: aș, ai, ar, am, ați, ar vrea. Simplu! Forma cerută este aș vrea!

Mai departe! Verbul „a fi” trebuie pus la conjunctiv prezent, persoana a II-a, singular. Aici ai și o problemă de ortografie.

Îți amintesc: verbul „a fi” se scrie cu un singur „i” la infinitiv prezent – a fi ,infinitiv perfect – a fi fost, viitor – voi fi, conjunctiv perfect – să fi fost, condițional-optativ – aș fi. aș fi fost, imperativ negativ – nu fi!

Scrii cu doi „i” la conjunctiv prezent, persoana a II-a, singular– să fii, gerunziu – fiind, imperativ afirmativ – fii!

Carevasăzică, forma cerută în enunț este să fii.

Genitivul substantivelor feminine necesită puțintică atenție. În general, regula este: iau forma de plural a substantivului și pun, dacă se cere, articolul hotărât. În cazul nostru: stradă – străzi – străzii.

Acum e acum pentru că apare pronumele și adjecticul pronominal relativ „care”.Cu cine se face acordul.

Fii atent (ă)! Ai două substantive -„clădiri” și „arhitectură”. Relativul „care” precedat de articolul genitival „al, a, ai ale”face acordul în felul următor: articolul se scordă cu substantivul de după el, iar relativul cu cel din fața lui: a (arhitectură) căror (clădiri).

Ultima cerință vizează un adjectiv care se termină în -u : mândru. Și o problemă de ortografi: scriu cu un „i” sau cu doi „i” la masculin plural?

Este o problemă comună a substantivelor și adjectivelor terminate în -u sau -iu, masculine și neutre. Scriu cu un „i”la plural și cu doi „i” când termenii sunt atrticulați hotărât: negru – negri, negrii (nori).

Forma cerută este măndri.

Rescriu enunțul rezolvat

„-Băiete, aș vrea acum să fii atent, fiindcă de la capătul străzii vei putea vedea acele clădiri de a căror arhitectură suntem mândri.”

După cum vezi, gramatica FACE BINE LA LIMBĂ! Și la notă!

Gabriela Moraru

Standard
Omonime, Substantive corecte

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Uneori suntem puși în încurcătură când trebuie să formăm pluralul unui substantiv. Oscilăm între forme.

Astăzi îți amintesc unele substantive care se află în relație de omonimie și care au forme de plural diferite în funcție de sens:

acces ( atac, izbucnire) – accese (ex. acces de furie)

acces (intrare) – accesuri

accident (întâmplare) – accidente (ex. accidente de mașină)

accident (semn muzical) – accidenți (ex. Bemolul, diezul sunt accidenți.)

bandă (fășie) – benzi (ex. benzile de magnetofon)

bandă (grup) – bande (ex. bande rivale)

blană (piele, haină) – (defectiv de plural)

blană (piei prelucrate) – blăni, blănuri (ex. În tăbăcărie au fost aduse multe blăni / blănuri.)

blană (haine) – blănuri (ex. blănuri de vulpe)

blană (scândură) – blăni (ex. blăni de brad)

bob ( plantă) – defectiv de plural

bob ( sanie, instalație de ridicat) – boburi ( ex. boburile românești)

bob ( sămânță) – boabe (ex. boabe de fasole)

bob (semânță pentru ghicit) – bobi (ex. a da în bobi) (Va urma)

Cunoașterea formelor de plural ale substantivelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Substantive corecte

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Dispută mare! Se propune studierea la liceu a gramaticii limbii române!

Este ciudat că elevii (unii), părinții (unii) și profesorii (unii) nu sunt de acord.

Poate că nu au înțeles, cred eu, că nu se va relua ce s-a învățat in gimnaziu, ci se va pune accent pe exprimarea corectă, nuanțată, pe corectarea greșelilor de scriere etc. Cred eu!

Nu se va mai auzi: clasa a doisprezecea, în loc de clasa a douăsprezecea, locație, în loc de substantivul loc, scurt rezumat, în loc de rezumat, mai superior, în loc de superior etc.

Și, pentru că vreau să ajut, m-am gândit să explic (din nou!) unele dificultăți ale limbii române.;

Astăzi despre unele substantive și formele lor de genitiv – dativ.

Substantivele feminine terminate în – au la cele două cazuri formele:

bunică – bunicii

maică – maicii, maicei, maichii

mămică – mămicii

mămițică (reg. fam.) – mămițicăi, mămițichii

mămucă (reg.) mămucăi, mămuchii

mătușică – mătușicii, mătușicăi, mătușichii

țățică – țățicăi, țățicii, țățichii

Adaug la listă substantivul „lele”:

lele – lelicăi, lelichii

Ce se întâmplă când aceste substantive sunt însoțite de adjective pronominale posesive?

Iată:

bunică-mea / -ta / -sa / (fam.) bunică-mii / -tii / -sii.

La fel cu celelalte.

Gramatica FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Barbarisme, Neologisme

ȘCOALA DE DUMINICĂ

O cititoare de-ale mele mă informează: „Poate că la acea dată (08.03.2017) cuvântul „realistic” nu era înregistrat în dex. Acum este!”

Mai întâi despre ce dicționar vorbește cititoarea mea? Pentru că în ultimul DEX (2016) acest cuvânt nu apare. Nici în DOOM3 ( 2022!)

Atunci?

Cuvântul acesta poate fi găsit într-un dicționar online, iar enunțurile în care el a fost folosit sunt din 2010, 1986, 2000, 2002 (în ordinea în care apar).

Și nu în lucrări de specialitate!

Așadar, acest termen nu este validat.

Sunt validate cuvintele: reality-show (engl.) și real estate (engl.)

Oricum, de un cuvânt nou nu este nevoie dacă în limba română avem un termen cu același sens.

Dacă vrei să știi mai multe despre mecanismul împrumuturilor, citește un articol al lui Titu Maiorecu : „Neologismele”. Dar…

Neologismele FAC BINE LA LIMBĂ! Barbarismele NU FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Verbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ

A vrea / a voi

Două verbe sinonime. Nimic neobișnuit. A vrea și a voi înseamnă același lucru.

Ce problemă este cu ele? Cu ele nu este nicio problemă, cu noi este.

Totul este bine până ce trebuie să folosim formele timpului imperfect.

Formele de imperfect ale verbului a voi sunt: voiam, voiai, voia, voiam, voiați, voiau.

Nu este la fel de ușor cu imperfectul verbului a vrea!

DOOM-ul ne atrage atenția că formele de imperfect ale acestui verb sunt rar folosite și ne oferă doar exemplul persoanei întăi singular: vream.

Ce facem noi, vorbitorii? Inventăm un imperfect combinând cele două verbe sinonime. Și așa auzi destul de des forme precum: vroiam, vroiai etc. Incorect!

Folosește imperfectul verbului a voi, dacă imperfectul verbului a vrea nu sună bine sau e greu de rostit!

Folosirea corectă a formelor verbale FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Poveste

ȘCOALA DE DUMINICĂ

SCURTA POVESTE A CAVALERULUI (STRĂIN) FOLLOWER

Uneori, poarta ÎMPĂRĂȚIEI LIMBII ROMÂNE rămâne deschisă! Și atunci se strecoară domnițe și cavaleri de pe alte meleaguri și, pentru că sunt primiți cu pâine și sare, rămân aici.

Așa s-a întâmplat și cu tânărul cavaler englez, FOLLOWER!

Să nu crezi că în limba noastră nu există cuvântul urmăritor / urmăritoare care acoperă unele dintre sensurile cuvântului englezesc.

E adevărat că sensul acestui substantiv din limba română este negativ: „persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta)”.(DEX)

Și la fel de adevărat este că numele acestui cavaler englez este foarte des folosit în lumea internetului unde nu mai are conotații negative. Urmăritorul este insul care urmărește persoanele care sunt prezente online, (nu, nu sunt vedete!).

Bun! Dar, dacă tot l-am primit pe cavalerul FOLLOWER în împărăția noastră, să îi folosim și forma de plural corectă: followeri. Să nu adăugăm desinenței englezești de plural -s, desinența de plural românescă – i și să iasă o îmbinare de tot hazul: followerși!

Cu măsură, neologismele FAC BINE LIMBII ROMÂNE!

Gabriela Moraru

Standard
Semidoctul, Vocabular

Arhaisme, regionalisme

Greșeala la zi

„Arhaismele. Este bine să le păstrăm acolo undeva.

Ce înseamnă curechi? Dar lubeniță?

Dar asta e mai mult un regionalism.” (Cabral, 11.07.2022, PRO TV)

Dacă tăceai, filozov rămâneai!

Dar așa…

Arhaismele sunt cuvinte vechi, ieșite din uz. Fac parte din masa vocabularului și sunt întâlnite în opere literare și, cu ajutorul lor, scriitorul fixează epoca (în proză sau dramaturgie).

Nici nu vreau să spun de câte feluri sunt, dar vreau să îți spun că au valoare stilistică. Gândește-te la arhaismul fonetic „împle” folosit de Eminescu:

„Căci este sara-n asfințit

Și noaptea o să-nceapă;

Răsare luna liniștit

Și tremurând din apă

Și împle cu-ale ei scântei

Cărările din crânguri.(…)”(„Luceafărul”)

Cât despre regionalisme, după cum le spune numele, sunt cuvinte întrebuințate în diferite regiuni ale țării. Ca și curechi sau lubeniță. Și, bineînțeles, ele sunt regionaliste, nu mai mult sau mai puțin.

Cunoștințele temeinice FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Fără categorie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli exasperante!

(Multe se aud pe posturile de televiziune!!!)

Butelie! Da, am spus-o de zeci de ori. Cuvântul acesta se accentuează pe vocala e din silaba antepenultimă (numărăm silabele de la sfârșitul cuvântului).

Bu – te – li -e. Butelie.

Mai repetăm o dată!

Mai = repetăm = o dată!

Adică spunem de trei ori același lucru.

Corect: Repetăm.

Numeralele, o altă poveste!

Spunem și scriem: paisprezece (nu, patrusprezece), șaisprezece (nu, șasesprezece), șaptesprezece (nu, șaptisprezece), optsprezece (nu, optisprezece, optâsprezece)!

aibă ! Incorect: să aibe!

Voiam, vream, nu,vroiam!

Trebuie. Nu, trebuiește!

Douăsprezece fete! Douăsprezece cazuri! Nu spunem doisprezece fete, doisprezece cazuri.

Superior, principal etc. Nu au grade de comparșție să spunem: mai superior, mai principal etc.

O greșeală de punctuație la fel de supărătoare: înainte de dar (iar, însă, ci) se pune totdeauna virgulă!

Corectarea FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard