Barbarisme

A suspecta

Greșeala la zi
„(…)pe care îl poți suspiciona.” (Radu Buzăianu, B1TV, 13.08.2019)
Barbarismul este o boală contagioasă. Suferă de ea politicienii și jurnaliștii, mai ales.
În cazul ultimilor, a-i trage pe roată pe politicienii care stâlcesc limba română este un sport național. Nu-i așa că este mai vizibil paiul din ochiul altuia decât bârna din ochiul nostru?
E foarte bine să ne cenzurăm când avem limbariță. Și, mai ales, să nu uităm că există o legătură puternică între gând și exprimare.
Așadar, verbul folosit de jurnalistul Radu Buzăianu nu există. Există cuvintele „suspicios” și „suspiciune”. Și, cu înțelesul de „a bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect, a pune la îndoială ceva” (DEX) dicționarul înregistrează verbul „a suspecta”.
Barbarismele FAC RĂU LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Reclame
Standard
Barbarisme

Buget, bugetar

Greșeala la zi
„Ai schimba bilanțul, felul în care bugetezi tu…” (Ema Zăicescu, TVR1, 12.08.2019)
Apariție plăcută, dar foarte vorbăreață (uneori invitatul abia apucă să spună ceva), jurnalista Ema Zăicescu a folosit cu dezinvoltură din motivul de mai sus, un barbarism :„a bugeta”.
O anunțăm că acest verb nu există în limba română. Există substantivul neutru „buget, e” și substantivul și adjectivul „bugetar, i, bugetară, e”.
Și, pentru că e nevoie să ne îmbogățim permanent vocabularul, lucru care ne-ar feri de nevoia de a inventa cuvinte și de a produce pagube limbii române, vă voi aminti paronimul substantivului „buget” care este un regionalism – „buged” (accentul pe vocala ”u”) – și care înseamnă”buhăit, umflat, buhav” (despre obrazul oamenilor). (DEX)
Barbarismele NU FAC BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Standard
Pastila de literatură

Pastila de literatură

Pastila de literatură
„De fapt, Dumnezeu are grijă de noi, se gândește la noi în fiece clipă și, uneori, ne trasează directive foarte limpezi. Căldura iubirii care ne umflă pieptul și e gata să ne taie respirația, iluminările, extazurile, toate cu neputință de explicat prin prisma naturii noastre biologice, a statutului nostru de simple primate, sunt semne foarte deslușite.
Înțeleg acum punctul de vedere al lui Christos, exasperarea lui repetată în fața inimilor care stau ferecate: toți primesc semne, dar nu țin seamă de ele. Chiar trebuie să-mi dau viața pentru toți amărâții ăștia? Chiar trebuie să fiu în halul ăsta de explicit?
S-ar părea că da.” (Michel Houellebecq, „Serotonină”)
Literatura FACE BINE LA LIMBĂ! ȘI LA SUFLET!
Gabriela Moraru

Standard
Pastila de cultură

Cererea

, Greșeala la zi

Dacă citiți o cerere, veți afla multe despre mentalitatea noastră. Dincolo de regulile pe care trebuie să le cunoști (formula de început, de încheiere, formulele tipice – subsemnatul,….- locul semnăturii și al datei, limbajul, corectitudinea gramaticală etc.,atunci când ne adresăm unui director, ministru, cu alte cuvinte, unui funcționar, simțim nevoia să-i câștigăm bunăvoința printr-un limbaj reverențios.
Trebuie să știm că respectivul – director, ministru, președinte – se află în slujba noastră și el ne servește pe noi. Nu ne face o favoare că aprobă cererea sau, nu pentru că nu am folosit „stimate” , „cu mulțumiri” etc., cerea noastră nu a fost aprobată.
Deci scriem numai „Domnule Director / Doamnă Directoare, Ministru, Președinte,” etc. și eliminăm pentru totdeauna „cu mulțumiri” sau mai știu eu ce formulă considerată infailibilă pentru câștigarea bunăvoinței.
Și o observație: scriem cu litere mari numele funcției, prin tradiție, în formula de adresare într-o cerere. Substantivele respective sunt comune. De exemplu: „I-am luat un interviu ministrului Culturii.”
Scrierea corectă a unei cereri FACE BINE LA LIMBĂ! ȘI LA DEMNITATE!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

Satin

„Am avut o pijama de saten neagră.”( Cabral, PRO TV, 10.07 2019)
Substantivul neutru„ satin” se scrie și se pronunță cu „i”, nu se pronunță „saten”. Cuvântul provine din limba franceză unde este scris la fel – „satin”.
Acest cuvânt face parte din categoria substantivelor defective de plural ( argint, lapte, sânge, frig etc. ) care pot construi un plural cu alt sens decât cel de singular. Putem spune „friguri” care înseamnă „o boală”, alcooluri (sortimente de alcool etc.
În aceeași categorie intră și substantivul „revelion” pe care unii se încăpățânează să-l pronunțe „reveion”
Tendința de a pronunța ca în limba franceză NU FACE BINE LA LIMBĂ! LIMBA ROMÂNĂ.
Gabriela Moraru

Standard
Proprietatea termenilor, Semidoctul

Adagio – adagiu

Greșeala la zi

„Aș adăuga un adagio.”(Un domn primar din Moldova, BI TV, 19.06.2019. Din păcate, nu i-am reținut numele!)
Domnului primar îi spun că „adagio” (silabisit a-da-gio) este un termen muzical care înseamnă „lent, în tempo rar; compoziție muzicală; dans lent într-un balet” (DEX)
El are un paronim – adagiu (silabisit a-da-giu) care înseamnă „maximă, sentință, aforism”(DEX)
Nu știu ce a vrut să adauge domnul primar, dar, cu siguranță, era un lucru important!!!
Superficialitatea, necunoașterea sensului cuvintelor NU FAC BINE LA LIMBĂ”
Gabriela Moraru

Standard
Pleonasm

Despre critică…

Greșeala la zi

Ieri, la postul de televiziune DIGI 24, jurnalistul Claudiu Pândaru vorbea cu indignare despre faptul că doamna Viorica Dăncilă, în discursul sau de la congres, s-a chinuit să pronunțe corect „președinție” (derivat de la „președinte”, deci pronunțat și scris cu „i”, nu cu „e”) și nu a reușit.
Românul spune : „E mai bine să vezi bârna din ochiul tău decât paiul din ochiul altuia”. Sau: „Râde ciob de oală spartă!”
Am apelat la înțelepciunea populară pentru că domnul Pândaru a greșit el însuți în exprimare. Iată zicerile:
„După ani buni de zile… ”
„S-au îndrăgostit de România și revin iarăși.”
Două pleonasme după cum lesne se poate vedea.
Corect:
„După ani buni…”
„S-au îndrăgostit și revin.”
Pleonasmul NU FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Standard