Confuzie paronimică, Etimologie populară, Neologisme

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Fortuit, inextricabil, a enerva – a inerva, familiar – familial, a investi – a învesti, etc. sunt cuvinte care se folosesc incorect din diferite motive.

Folosim un paronim în locul celuilalt (paronimele sunt cuvinte care au o formă asemănătoare, dar sensuri diferite), iar greșeala se numește atracție paronimică.

Mihai sa inervat foarte tare. Corect: Mihai sa enervat foarte tare.(„ a enerva = a face să-și piardă calmul”, „a inerva (numai despre nervi ) „a produce o stare de excitare a unui organ sau țesut”. )

„Familiar” („ cunoscut, obișnuit, neafectat, prietenos, intim, știut”): A strânge mâna unui cunoscut este un gest familiar.

„Familial” („care aparține familiei, privitor la familie”): A fost o petrecere familială.

„A investi” („a plasa, a aloca a cheltui un fond într-o întreprindere, a face o investiție): A investit o sumă considerabilă în firma aceasta.

„A învesti” („a acorda cuiva în mod oficial un drept,o autoritate, o demnitate, o atribuție”):Ionescu a fost învestit ministru.

O altă sursă a greșelii este etimologia populară. Ce înseamnă acest lucru?

Amintește-ți motivația lui Ghiță Pristanda când este prins că a pus mai puține steaguri în oraș decât fuseseră plătite de Prefectură; „renumerația după buget, mică!”

Neologismul corect este remunerația, dar Ghiță face legătura cu acțiunea de a număra banii de leafă: număr – renumerație!

La fel se întâmplă și cu „inextricabil” căruia i se atribuie un etimon greșit – a strica – și de aici credința că acest cuvânt înseamnă „care nu poate fi stricat”.

Inextricabil înseamnă „foarte încurcat și complicat, de neînțeles, de nelămurit”.(Va urma)

Îndreptarea greșelilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adjectiv, Pronume

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Pronumele și adjectivul de întărire, căci despre el este vorba, se comportă diferit la genul feminin, din fericire numai la singular!

Îți amintesc că, la masculin apare omonimia cazurilor. Scăpăm ușor cu o singură formă pentru toate cazurile. (Vezi articolul trecut!)

La feminin singular, și această parte de vorbire nu se comportă diferit față de substantivele și adjectivele de genul feminin. Are limba noastră așa o iscusință, un mecanism care ar trebui să ne facă viața ușoară.

Dar, să trecem la un exemplu! Aleg „ fată înaltă”.

La N. – Ac. articulat cu articolul nehotărât – o fată înaltă.

La G. – D. articulat cu articolul nehotărât – unei fete înalte.

Ce observi? Da, așa este, în ultima situație substantivul și adjectivul au formele de plural: fată – fete, înaltă – înalte.

La fel procedează și pronumele și adjectivul pronominal de întărire:

N. Ac. -( fata) însăși;

G. – D. (fetei) înseși.

După modelul oferit, poți descoperi și formele persoanelor I și a II-a.

Persoana I N. Ac. -( eu) însămi;

G. – D. – (mie) însemi;

Persoana a II -a N. – Ac. – (tu) însăți:

G. – D. – (ție) înseți.

La plural, și la genul feminin apare omonimia cazurilor. O singură formă!

N.=Ac.=G.=D. Persoana I a II-a a III-a

(noi, nouă) însene, (voi, vouă) însevă; (ele, lor) înseși / însele.

Când întâmpini dificultați, nu ezita să folosești adverbuș „chiar”! Dar să fii atent / ă să nu produci un drăguț de pleonasm! Iată câteva exemple:

„Ea însăși personal a rezolvat totul.”

Chiar ei înseși i-am dat acordul.”

Tocmai ei înseși i-am oferit flori.”

Folosirea corectă a pronumelui și adjectivului de întărire FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adjectiv, Pronume

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

„Puterea pentru tine însuși…” (Violeta Vijulie, TVR1, 30.09.2021)

Da, din nou despre pronumele și adjectivul pronominal de întărire!

De unde să încep ca să reduc numeroasele greșeli pe care le facem?

Poate de la faptul că această parte de vorbire are forme compuse: primul element este vechiul pronume însu (seamnănă cu formele pronumelui dânsul (alt pronume personal și nu pronume de politețe), însa (dânsa), înșii (dânșii), înse (dânse) și al doilea element este pronumele neaccentuat, cazul dativ – mi, ți, și, ne, , și / le.

Vă amintesc că în limbajul actual folosim adjectivul pronominal de întărire și foarte rar pronumele de întărire ca în limba română veche. Așadar, ca adjectiv, se va comporta ca atare: are desinențe specifice comune cu celelate adjective (-u, -a, -i, -e) prin care indică genul, numărul și cazul, iar pronumele, ca orice pronume, indică persoana și numărul.

Iată formele:

îns-u-mi (pers. I,sing. masculin); înș-i-ne (pers. I, pl. masculin;)

îns-u-ți (pers, a II-a, sing. masculin); înș-i-vă (pers. a II-a, pl. masculin);

îns-u-și (pers. a III-a sing. masculin). înș-i-și (pers. a III-a, pl. masculin).

Și o veste bună: la genul masculin, apare omonimia specifică substantivelor nearticulate, există o singură formă pentru toate cazurile!

(În calitate de adjectiv, adjectivul pronominal de întărire însoțește un substantiv sau un pronume.)

Așadar, N=Ac=G=D:

el însuși, pe el însuși, al lui însuși, lui însuși.

Oricum, până data viitoare când ne ocupăm de genul feminin, dacă este greu, folosiți cuvântul „chiar”: el însuși = chiar el.

Formele corecte ale pronumelui și adjectivului pronominal de întărire FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Fără categorie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Azi pornesc de la două ziceri ale unor jurnaliste tinere.

„Nu sunt anunțate victime omenești.” (Mădălina Vlăsceanu, corecpondent TVR, 21.09. 2021)

„Oltenii s-au calificat mai departe în optimi.” (Ramona Păun, PROTV, 22.09.2021)

Adaug o a treia greșeală întâlnită des la foarte multă lume.

Am auzit, dar în schimb (dar însă) nu am vrut să răspund.

Am revenit asupra acestor pleonasme (boală grea!), deși am vorbit deseori despre ele și am explicat și cauzele.

De ce au greșit cele două tinere jurnaliste? Pentru că nu au fost atente la sensurile cuvintelor. Sau nu le cunosc ceea ce ar fi atât de trist și grav!

Victimă înseamnă „persoană care suferă de pe urma unui accident” în cazul enunțului de mai sus. Adică un om. Se vede ușor că nu pot să adaug lângă acest substantiv și adjectivul „omenesc” sau „uman”.

A se califica înseamnă a merge mai departe într-o competiție în urma unui rezultat bun.

Iar dar înseamnă însă, dar înseamnă în schimb.

Corectăm!

„Nu sunt anunțate victime.”

„Oltenii s-au calificat în optimi.”

Am auzit, dar nu am vrut să răspund.

Pleonasmul, boală grea, NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

O greșeală de scriere este vedeta articolului de azi.

Deși am evoluat mult, tot mai este necesar să scriem din când câte o cerere sau o demisie etc.

Nu știu cum se face, dar când ne adresăm în scris unui șef de instituție folosim literă mare. Lucru a fost acceptat în cazul formulei de adresare în cerere: Domnule Președinte, Domnule Ministru, Doamnă Directoare etc. În rest, când folosesc aceste substantive în enunțuri, le ortografiez cu literă mică: Convorbirea cu ministru a decurs bine.

Se schimbă, însă, situația în cazul numelor de instituții, inclusiv când sunt folosite eliptic. Se scriu cu literă mare: ministru de Justiție, secretar de stat la Transporturi, Ministerul Educației și Cercetării, Școala Generală Nr. 57 etc.

Și pentru că am pomenit de cerere, nu folosim „cu mulțumiri”, „cu stimă”etc. în formula de încheiere pentru că șeful acela de instituție este pus în slujba noastră, nu invers! Nu ne face o favoare!

Însușirea scrierii corecte FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adverbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Vă asigur, nu există nicio rivalitate între adverbele „decât” și doar”. Amândouă au puterea de a obliga verbele care se află în enunț în fața lor să aibă formă negativă ( decât – nu merg, nu vorbește etc.) sau afirmativă (doar – merg, vorbește etc.)

Nu merg decât zece copii. Merg doar zece copii.

Nu vorbește decât Cristian. Vorbește doar Cristian.

Nu ne râmâne nouă vorbitorilor limbii române decât să respectăm regula. Știu, dar fără reguli nu se poate!

O altă greșeală de top foooarte supărătoare: adverbul „mai” nu este așezat unde trebuie în enunț. Se zice: Mai o aștept. Mai au venit.

Cum e corect?

Adverbul „mai” stă totdeauna în fața verbului, între pronume și verb, între auxiliar și verb!

Mai aștept. O mai aștept. Voi mai aștepta.

Vezi, nu s-a mișcat din fața verbului în toate situațiile!

Folosirea corectă a adverbelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Armonie, cacofonie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum.

Azi despre „ca și”.

De ce „ca și? Ca și profesor…., ca și inginer…, ca și avocat, ca și contabil…etc.

Pentru că ne e frică să nu facem o boacănă pe numele ei cacofonie!

Cacofonia este „o asociație neplăcută de sunete; lipsă de armonie”.(DEX)

Cînd vocalele și consoanele se succed armonios și totul sună bine, avem o eufonie.

Am vorbit de atâtea ori că o cacofonie nu se rezolvă prin folosirea lui „și”, nici prin adăugarea cuvântului „virgulă”:

Ca și copil îmi plăceau nespus cărțile de povești.

Ca, virgulă, copil îmi plăceau nespus cărțile de povești.

O cacofonie se rezolvă prin schimbarea topicii cuvintelor în enunț sau prin adăugarea unor cuvinte etc.

De exemplu:

În perioada copilăriei îmi plăceau nespus cărțile de povești.

„Și”apare, însă, și atunci când nu este niciun pericol de a face o cacofonie: ca și avocat!

Când se spune „ca”,automat urmează „și”.

Cu puțină atenție cred că putem eradica boala „ca și”. Ea NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Verbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Tot despre un verb vorbesc și astăzi. (Am vorbit mult despre el, dar…)

Verbul „a trebui” .

Acest verb este unul impersonal și unipersonal. De aici i se trage!

Impersonal înseamnă că verbul respectiv nu admite prezența unui subiect – o persoană – , adică acțiunea nu este făcută de o persoană.

Trebuie să te grăbești!

Dar, după cum știu cunoscătorii, cere să fie urmat de o propoziție subiectivă.

Unipersonal înseamnă că acest verb are formă numai pentru o persoană. Iată formele verbului „a trebui”:

indicativ prezent persoana a III-a singular – trebuie;

imperfect persoana a III-a singular – trebuia, plural – trebuiau;

viitor persoana a III -a singular – va trebui , plural – vor trebui;

conjunctiv prezent persoana a III-a – să trebuiască.

Unde apar greșelile? La indicativ prezent. trebuiește, trebuiesc!

Spunem și scriem trebuie!

Folosirea corectă a verbului „a trebui” FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Numeralul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

O greșeală pe care o întâlnim des vizează numeralul. Totul pornește de la faptul că uităm că numeralul cunoaște și el categoria genului, dar numai pentru 1 și 2. Și că poate avea valoare adjectivală, adică se acordă cu substantivul pe care îl însoțește.

Spunem fără greșeală două fete. Dar spunem: doisprezece fete, clasa a doisprezecea, ora doisprezece.

Formele numeralului pentru cele care cunosc categoria genului sunt:

unuluna, doidouă, al doileaa doua, doisprezecedouăsprezece, douăzeci și doi – douăzeci și două etc.

Se spune corect: o mie și unul de motive, o mie și una de nopți, ora două, clasa a douăsprezecea, ora douăsprezece etc.

Cum răspunzi când te întreabă cineva cât e ceasul? Doi sau două, doisprezece sau douăsprezece?

Și în situația când răspunsul tău nu conține cuvântul „oră”, vei răspunde fără ezitare : două, douăsprezece!

Și, pentru că suntem la numeral, îți reamintesc că se spune corect: paisprezece, șaisprezece, șaptesprezece, optsprezece, al optulea, al milionulea! Și, cum în limba română de cele mai multe ori pronunțăm cum scriem, articulează bine numeralele scrise mai sus și nu adăuga și alte sunete! Optsprezece scriem, optsprezece zicem!

Formele corecte ale numeralului FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Greșeli de top

Standard
Pleonasm, Verbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top!

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Astăzi despre un verb care suportă din partea noastră muuulte intervenții. Este foarte cunoscut, folosit, știut, indispensabil. La două vorbe, hop și el! Este verbul „a avea”. Și greșeala despre care vorbim este foarte des întâlnită.

Care este forma corectă a verbului „a avea” la conjunctiv prezent?

Forma lui de conjunctiv prezent, persoana a III-a este una singură: să aibă! Cu”ă”, nu cu „e”, nu cu „vă” sau „ve”. Nu e corect să aibe, să aivă, să aive! Corect: să aibă!

A doua greșeală de top este un pleonasm: „a rezuma pe scurt”.

Sensul verbului „a rezuma” este „a reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri”. (DEX)

Așadar spunem și scriem „a rezuma o lucrare, un roman etc. Înseamnă să prezentăm conținutul pe scurt.

Corectarea greșelilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard