Pedeapsa lui Sisif

POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE

Pedeapsa lui Sisif

Sisif este fiul zeului Eol, zeul vânturilor și întemeietorul orașului Corint. Era vestit în toată Grecia pentru viclenia ți istețimea lui care îl ajutaseră să strângă bogății nenumărate.

Când îi sună ceasul și zeul morții, Thanatos, veni să-l ia în traista lui și să-l ducă în împărăția lui Hades, Sisif reuși să-l ferece pe întunecatul sol al morții în lanțuri. Din acel moment, pe pământ nu mai muri nimeni și astfel porunca lui Zeul fuse încălcată. Mânios peste măsură, stăpânul Olimpului îl trimise pe zeul războiului, Ares, să-l elibereze pe Thanatos care îi smulse sufletul lui Sisif și-l duse în împărăția lui Hades.

Numai că Sisif își pregătise deja calea de a se elibera pentru că îi poruncise soției lui să nu aducă nicio jertfă zeilor subpământeni așa cum era rânduiala. El se înfățișă lui Hades și-i ceru să-l lase să plece pe pământ ca să-i spună soției sale să aducă daruri scumpe zeului și apoi el se va întoarce în ținutul morții. Hades îi dădu drumul lui Sisif, dar nici prin gând nu-i trecea acestuia să se întoarcă și o ținea tot într-o petrecere. Hades, înfuriat peste măsură, îl trimise din nou pe Thanatos care reuși să-i smulgă sufletul lui Sisif. De data aceasta sufletul rămase pentru totdeauna în împărăția umbrelor.

Pentru purtarea lui, Sisif primi o pedeapsă: el trebuia să împingă un bolovan uriaș spre vârful unul munte înalt. Când, cu ultimele puteri, ajungea aproape de vârf, bolovanul îi scăpa din mâini și Sisif o lua de la capăt, iar și iar, fără odihnă, nereușind niciodată să-și atingă ținta.

Expresia „pedeapsa lui Sisif” are următorul sens:„zădărnicia unui efort”. (DEX)

Gabriela Moraru

Publicitate