Adjectiv, Pronume

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

„Puterea pentru tine însuși…” (Violeta Vijulie, TVR1, 30.09.2021)

Da, din nou despre pronumele și adjectivul pronominal de întărire!

De unde să încep ca să reduc numeroasele greșeli pe care le facem?

Poate de la faptul că această parte de vorbire are forme compuse: primul element este vechiul pronume însu (seamnănă cu formele pronumelui dânsul (alt pronume personal și nu pronume de politețe), însa (dânsa), înșii (dânșii), înse (dânse) și al doilea element este pronumele neaccentuat, cazul dativ – mi, ți, și, ne, , și / le.

Vă amintesc că în limbajul actual folosim adjectivul pronominal de întărire și foarte rar pronumele de întărire ca în limba română veche. Așadar, ca adjectiv, se va comporta ca atare: are desinențe specifice comune cu celelate adjective (-u, -a, -i, -e) prin care indică genul, numărul și cazul, iar pronumele, ca orice pronume, indică persoana și numărul.

Iată formele:

îns-u-mi (pers. I,sing. masculin); înș-i-ne (pers. I, pl. masculin;)

îns-u-ți (pers, a II-a, sing. masculin); înș-i-vă (pers. a II-a, pl. masculin);

îns-u-și (pers. a III-a sing. masculin). înș-i-și (pers. a III-a, pl. masculin).

Și o veste bună: la genul masculin, apare omonimia specifică substantivelor nearticulate, există o singură formă pentru toate cazurile!

(În calitate de adjectiv, adjectivul pronominal de întărire însoțește un substantiv sau un pronume.)

Așadar, N=Ac=G=D:

el însuși, pe el însuși, al lui însuși, lui însuși.

Oricum, până data viitoare când ne ocupăm de genul feminin, dacă este greu, folosiți cuvântul „chiar”: el însuși = chiar el.

Formele corecte ale pronumelui și adjectivului pronominal de întărire FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Fără categorie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Azi pornesc de la două ziceri ale unor jurnaliste tinere.

„Nu sunt anunțate victime omenești.” (Mădălina Vlăsceanu, corecpondent TVR, 21.09. 2021)

„Oltenii s-au calificat mai departe în optimi.” (Ramona Păun, PROTV, 22.09.2021)

Adaug o a treia greșeală întâlnită des la foarte multă lume.

Am auzit, dar în schimb (dar însă) nu am vrut să răspund.

Am revenit asupra acestor pleonasme (boală grea!), deși am vorbit deseori despre ele și am explicat și cauzele.

De ce au greșit cele două tinere jurnaliste? Pentru că nu au fost atente la sensurile cuvintelor. Sau nu le cunosc ceea ce ar fi atât de trist și grav!

Victimă înseamnă „persoană care suferă de pe urma unui accident” în cazul enunțului de mai sus. Adică un om. Se vede ușor că nu pot să adaug lângă acest substantiv și adjectivul „omenesc” sau „uman”.

A se califica înseamnă a merge mai departe într-o competiție în urma unui rezultat bun.

Iar dar înseamnă însă, dar înseamnă în schimb.

Corectăm!

„Nu sunt anunțate victime.”

„Oltenii s-au calificat în optimi.”

Am auzit, dar nu am vrut să răspund.

Pleonasmul, boală grea, NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

O greșeală de scriere este vedeta articolului de azi.

Deși am evoluat mult, tot mai este necesar să scriem din când câte o cerere sau o demisie etc.

Nu știu cum se face, dar când ne adresăm în scris unui șef de instituție folosim literă mare. Lucru a fost acceptat în cazul formulei de adresare în cerere: Domnule Președinte, Domnule Ministru, Doamnă Directoare etc. În rest, când folosesc aceste substantive în enunțuri, le ortografiez cu literă mică: Convorbirea cu ministru a decurs bine.

Se schimbă, însă, situația în cazul numelor de instituții, inclusiv când sunt folosite eliptic. Se scriu cu literă mare: ministru de Justiție, secretar de stat la Transporturi, Ministerul Educației și Cercetării, Școala Generală Nr. 57 etc.

Și pentru că am pomenit de cerere, nu folosim „cu mulțumiri”, „cu stimă”etc. în formula de încheiere pentru că șeful acela de instituție este pus în slujba noastră, nu invers! Nu ne face o favoare!

Însușirea scrierii corecte FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adverbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Vă asigur, nu există nicio rivalitate între adverbele „decât” și doar”. Amândouă au puterea de a obliga verbele care se află în enunț în fața lor să aibă formă negativă ( decât – nu merg, nu vorbește etc.) sau afirmativă (doar – merg, vorbește etc.)

Nu merg decât zece copii. Merg doar zece copii.

Nu vorbește decât Cristian. Vorbește doar Cristian.

Nu ne râmâne nouă vorbitorilor limbii române decât să respectăm regula. Știu, dar fără reguli nu se poate!

O altă greșeală de top foooarte supărătoare: adverbul „mai” nu este așezat unde trebuie în enunț. Se zice: Mai o aștept. Mai au venit.

Cum e corect?

Adverbul „mai” stă totdeauna în fața verbului, între pronume și verb, între auxiliar și verb!

Mai aștept. O mai aștept. Voi mai aștepta.

Vezi, nu s-a mișcat din fața verbului în toate situațiile!

Folosirea corectă a adverbelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Armonie, cacofonie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum.

Azi despre „ca și”.

De ce „ca și? Ca și profesor…., ca și inginer…, ca și avocat, ca și contabil…etc.

Pentru că ne e frică să nu facem o boacănă pe numele ei cacofonie!

Cacofonia este „o asociație neplăcută de sunete; lipsă de armonie”.(DEX)

Cînd vocalele și consoanele se succed armonios și totul sună bine, avem o eufonie.

Am vorbit de atâtea ori că o cacofonie nu se rezolvă prin folosirea lui „și”, nici prin adăugarea cuvântului „virgulă”:

Ca și copil îmi plăceau nespus cărțile de povești.

Ca, virgulă, copil îmi plăceau nespus cărțile de povești.

O cacofonie se rezolvă prin schimbarea topicii cuvintelor în enunț sau prin adăugarea unor cuvinte etc.

De exemplu:

În perioada copilăriei îmi plăceau nespus cărțile de povești.

„Și”apare, însă, și atunci când nu este niciun pericol de a face o cacofonie: ca și avocat!

Când se spune „ca”,automat urmează „și”.

Cu puțină atenție cred că putem eradica boala „ca și”. Ea NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Verbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Tot despre un verb vorbesc și astăzi. (Am vorbit mult despre el, dar…)

Verbul „a trebui” .

Acest verb este unul impersonal și unipersonal. De aici i se trage!

Impersonal înseamnă că verbul respectiv nu admite prezența unui subiect – o persoană – , adică acțiunea nu este făcută de o persoană.

Trebuie să te grăbești!

Dar, după cum știu cunoscătorii, cere să fie urmat de o propoziție subiectivă.

Unipersonal înseamnă că acest verb are formă numai pentru o persoană. Iată formele verbului „a trebui”:

indicativ prezent persoana a III-a singular – trebuie;

imperfect persoana a III-a singular – trebuia, plural – trebuiau;

viitor persoana a III -a singular – va trebui , plural – vor trebui;

conjunctiv prezent persoana a III-a – să trebuiască.

Unde apar greșelile? La indicativ prezent. trebuiește, trebuiesc!

Spunem și scriem trebuie!

Folosirea corectă a verbului „a trebui” FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Numeralul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

O greșeală pe care o întâlnim des vizează numeralul. Totul pornește de la faptul că uităm că numeralul cunoaște și el categoria genului, dar numai pentru 1 și 2. Și că poate avea valoare adjectivală, adică se acordă cu substantivul pe care îl însoțește.

Spunem fără greșeală două fete. Dar spunem: doisprezece fete, clasa a doisprezecea, ora doisprezece.

Formele numeralului pentru cele care cunosc categoria genului sunt:

unuluna, doidouă, al doileaa doua, doisprezecedouăsprezece, douăzeci și doi – douăzeci și două etc.

Se spune corect: o mie și unul de motive, o mie și una de nopți, ora două, clasa a douăsprezecea, ora douăsprezece etc.

Cum răspunzi când te întreabă cineva cât e ceasul? Doi sau două, doisprezece sau douăsprezece?

Și în situația când răspunsul tău nu conține cuvântul „oră”, vei răspunde fără ezitare : două, douăsprezece!

Și, pentru că suntem la numeral, îți reamintesc că se spune corect: paisprezece, șaisprezece, șaptesprezece, optsprezece, al optulea, al milionulea! Și, cum în limba română de cele mai multe ori pronunțăm cum scriem, articulează bine numeralele scrise mai sus și nu adăuga și alte sunete! Optsprezece scriem, optsprezece zicem!

Formele corecte ale numeralului FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Greșeli de top

Standard
Pleonasm, Verbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top!

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Astăzi despre un verb care suportă din partea noastră muuulte intervenții. Este foarte cunoscut, folosit, știut, indispensabil. La două vorbe, hop și el! Este verbul „a avea”. Și greșeala despre care vorbim este foarte des întâlnită.

Care este forma corectă a verbului „a avea” la conjunctiv prezent?

Forma lui de conjunctiv prezent, persoana a III-a este una singură: să aibă! Cu”ă”, nu cu „e”, nu cu „vă” sau „ve”. Nu e corect să aibe, să aivă, să aive! Corect: să aibă!

A doua greșeală de top este un pleonasm: „a rezuma pe scurt”.

Sensul verbului „a rezuma” este „a reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri”. (DEX)

Așadar spunem și scriem „a rezuma o lucrare, un roman etc. Înseamnă să prezentăm conținutul pe scurt.

Corectarea greșelilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Accent corect, Pleonasm

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top!

Errare humanum est, perseverare, diabolicum!

Sigur, suntem oameni, nu suntem perfecți. Greșim. Problema apare când nu vrem să corectăm.

Astăzi două greșeli repetate până la exasperare de jurnaliști de la diferite posturi de televiziune.

Prima greșeală este una de accentuare și, despre ea, am vorbit de muuulte ori!

Substantivul „butelie”a fost des folosit la posturile de televiziune pentru că obiectul numit a dus la nenorociri. Doamne ferește!

Acest substantiv este împrumutat din limba franceză: bouteille. Iar limba română respectă accentuarea din limba de unde împrumută. Accentul cade pe vocala „e”.

La fel și în limba română: bu – te – li- e. Adică pe silaba a treia de la sfârșitul cuvântului.

A doua greșeală: comentatorii sportivi care au de lucru în aceste zile spun „s-au calificat mai departe”.

Este un pleonasm pentru că „a se califica” înseamnă în acest caz „a obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc.”(DEX)

A greși e omenește, a persevera în greșeală este grav, extrem de grav, ca să nu spun diavolesc.

A te corecta FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Pastila de cultură, Pastila de literatură, Teorie literară

ȘCOALA DE DUMINICĂ PROZODIA (11)

POEZIA CU FORMĂ FIXĂ

RONDELUL

Rondelul este poezia cu formă fixă care apare în secolul al XIV-lea în Franța. Și, dacă vrei să cunoști un model de rondel, citește „Primăvara sau reînnoirea” de Charles d’ Orléans. Sau citește rondelurile lui Villon sau Clément Marot.

Eu îți propun un rondel românesc aparținând lui Alexandru Macedonski, „Rondelul rozelor ce mor” din volumul „Poema rondelurilor”.

Nu înainte de a-ți spune că rondelul are 13 versuri grupate în trei strofe (catrene) și un vers independent, două rime, iar primele două versuri sunt reluate ca refren la mijlocul și la sfîrșitul poeziei.

E vremea rozelor ce mor,

Mor în grădini, și mor și-n mine

Ș-au fost atât de viață pline,

Și azi se sting așa ușor.

În tot se simte un fior.

O jale e în orișicine.

E vremea rozelor ce mor

Mor în grădini, și mor și-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător

Curg vălmășaguri de suspine,

Și-n marea noapte care vine

Duioase-și pleacă fruntea lor…-

E vremea rozelor ce mor. ( Alexandru Macedonski, „Rondelul rozelor ce mor”)

Deși tonalitatea este melancolică și adevărul spus de text ne întristează, remarcă, te rog, muzicalitatea rondelului. Și, dacă ne amintim din când în când că ne ofilim și pierim ca rozele poetului, acest adevăr nu te împiedică să trăiești. Frumos!

Prozodia FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard