ȘCOALA DE DUMINICĂ

UN CUVÂNT PE SĂPTĂMÂNĂ

OPORTUNIST

„Este un atacant oportunist.” (Comentatorul meciului dintre Universitatea Cluj și F.C.Mioveni, Prima 2, 24.04.2023)

Oportunistul este o persoană care, „pentru a-și satiaface interesele personale, adoptă și aplică, după împrjurări, principii și păreri potrivite momentului.”(DEX)

Adjectivul oprtunist, ă, oportuniști, e înseamnă „care se referă la oportunism.” (DEX)

Iar oportunismul este „o atitudine lipsită de principialitate.”(DEX)

Cred că atacantul în cauză se folosea de prilejul, ocaziile pe care jocul i le oferea! E vorba, carevasăzică, de oportunitate!

Efectul comic al folosirii acestui cuvânt apare într-un text celebru al lui Marin Sorescu din volumul „La Lilieci”, poemul „Minunea”:

„L-a luat arătarea prea repede, atât l-a tăiat capul să-ntrebe

La momentul oportunist ( prindea și el câte-un cuvânt din zbor și se căznea să-l brodească).”

Îmbogățirea vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Și la minte!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

UN CUVÂNT PE SĂPTĂMÂNĂ

BUSCULADĂ

Nu m-am oprit asupra acestui cuvânt pentru că ar crea probleme. Am vrut să îți arăt ce spunea lingvistul și istoricul literar, Sextil Pușcariu, la 1913, când apărea „DICȚIONARUL LIMBII ROMÂNE, întocmit și publicat după îndemnul și cu cheltuiala MAJESTĂȚII SALE REGELUI CAROL ”I:

„Nu orișicine are darul, când vorbește, să afle cea mai fericită expresie pentru gândul său și, când scrie, să-și îmbrace ideea în cuvintele cele mai expresive. De multe ori ne lipsesc chiar termenii cei mai simpli și lipsa lor căutăm să o acoperim cu împrumuturi. Mai ales omul cult, care cunoaște mai multe limbi, care nu-și aduce îndată aminte de cuvântul românesc, e ademenit să-l înlocuiască, în graba căutării după expresia cea mai fericită, cu un cuvânt echivalent străin. Cu cât cineva va ține mai mult la limba sa și cu cât își va da mai puțină osteneală să vorbească bine, cu atât o va face mai des. Dar cel care, venind din Paris, va spune în București, că „la gară a fost o busculadă mare”, neaducându-și aminte de vorba românească îmbulzeală – sau afectând a o fi uitat – nu îmbogățește întru nimic tezaurul lexical al limbii sale.”

Concluziile le tragi tu!

Eu îți spun că substantivul „busculadă” este un împrumut din limba franceză și înseamnă „înghesuială, învălmășeală”.(DEX)

Pe lângă acest cuvânt, ultimul DEX înregistrează și un verb reflexiv, tot împrumut din franceză, „buscula, busculez”.

Trebuie să mărturisesc că, până acum, nu l-am folosit!

Îmbogățirea vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Și la minte!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

UN CUVÂNT PE SĂPTĂMÂNĂ

Pornesc astăzi de la o dilemă apărută într-una dintre edițiile emisiunii „Ce spun românii?”: cum se zice, salată Boeuf sau salată de boeuf?

Ne lămurim imediat , mai ales că e vorba despre un „preparat culinar făcut din legume și carne de vită (…)” (DEX) care este foarte iubit de către români!

„Boeuf” este un substantiv din limba franceză care înseamnă „vită”.

Și toată lumea știe că adevărata salată de boeuf se face cu carne de vită!

Așa că , după cum se întâmplă de multe ori, limba română a împrumutat un cuvânt străin pentru a denumi un preparat culinar.

Nu e vorba despre inventatorul acestui fel de salată. Istoria a păstrat informația ca un bucătar belgian, Lucien Olivier, a preparat primul o salată în care a folosit ingrediente scumpe precum carnea de vânat, raci, mazăre etc. Și, cu timpul, aceste ingrediente au fost înlocuite cu cele cunoscute azi.

Numele acestei salate este salată de boeuf. O salată cu carne de vită!

Îmbogățirea vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Și la minte!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

UN CUVÂNT PE SĂPTĂMÂNĂ

MINTAL / MENTAL

„Nu-i cam mult să ceri intelectualilor să răstoarne Universul doar pentru că poporul e cuprins de lene în același timp mintală și mentală?” (Sever Voinescu, „Popor avem, public la ce ne mai trebuie? în „Dilema veche” nr. 988)

Adjectivul mintal, –ă, –i, –e înseamnă „care aparține minții, privitor la minte, care se produce, se petrece în minte”. (DEX)

Paronimul lui, mental, –ă,-i, –e are sensul „care se referă la mentalitate, privitor la mentalitate”. (DEX)

Mentalitatea este „felul particular de a-și reprezenta lumea al unui individ sau al unei colectivități”. (DEX)

Și ca să fie tabloul complet, iată câteva sinonime ale substantivului „mentalitate”: spiritualitate, gândire, viziune, optică.

Îmbogățirea vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Și la minte!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

UN CUVÂNT PE SĂPTĂMÂNĂ

VIBE ?

„Mă interesează foarte mult scriitura. Simt vibe -ul ei.” ( Radu Afrim în interviul realizat de Ana Maria Sandu și Marius Chuivu, www.dilemaveche.ro)

Ce înseamnă acest cuvânt? Să îl căutăm în DEX! Nu există.

Ce îmi spune dexoline.ro? „Cuvântul vibe nu există în dicționar.”

Știu că este un cuvânt englezesc.Știu că mulți termeni din limba engleză au intrat în limba română și au îmbogățit-o. Dar mai știu că există pericolul poluării și la nivel lingvistic.

Problema ce și când împrumutăm din alte limbi am discutat-o de multe ori. L-am invocat și pe Titu Maiorescu!

După cum ți-ai dat seama, vibe este un barbarism.

Dicționarele englezo – române ne spun că acest substantiv înseamnă : vibrație, atmosferă, senzație, tremur, aer, energie, sentiment, presentiment.

Sunt suficiente cuvintele românești ca să acopere sensurile termenului englezesc?

Întrebare retorică!

Îmbogățirea vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Barbarismele NU FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

UN CUVÂNT PE SĂPTĂMÂNĂ

DECANTARE

„După veacuri de domesticire și decantare, lupoaica a coborât de pe steagul dacic și de pe soclul latin și a devenit„cățea comunitară”. (Andrei Pleșu, „Câinii și românii” ( în „Dilema veche”, nr. 982)

Substantivul „decantare” are următorul sens propriu: „limpezirea unui lichid care conține particule solide în suspensie”. (DEX)

Cuvântul provine din verbul „a decanta” care are și un sens figurat; „a limpezi, a clarifica, a lămuri! (DEX)

Așadar, decantare este sinonim cu „limpezire”, „clarificare”, „lămurire”, la figurat.

Procesul de decantare poate fi de durată. Până ne luminăm și ajungem la o concluzie, avem nevoie de timp. Așa cum se întâmplă și până ne hotărâm să acționăm! Și, de multe ori, întârzierea are urmări dramatice!

Îmbogățirea vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

UN CUVÂNT PE SĂPTĂMÂNĂ

PARCIMONIE

(…) „căci trăia singur (…) în două camere mobilate cu toată parcimonia.” ( Mircea Cărtărescu, „Theodoros”)

Ajuns în limba română din limba franceză, „parcimonie”, substantivul în discuţie înseamnă „zgârcenie”.

La figurat, sensul lui este: „măsurat, ponderat, reţinut (în manifestări)”. (DEX)

Tot din franceză am preluat şi adjectivul”parcimonios, – oasă, parcimonioşi, – oase” care înseamnă, uşor de dedus, zgărcit, măsurat, ponderat, reţinut.

Îmbogățirea vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Și la gândire!

Gabriela Moraru

Arhaisme, regionalisme

Greșeala la zi

„Arhaismele. Este bine să le păstrăm acolo undeva.

Ce înseamnă curechi? Dar lubeniță?

Dar asta e mai mult un regionalism.” (Cabral, 11.07.2022, PRO TV)

Dacă tăceai, filozov rămâneai!

Dar așa…

Arhaismele sunt cuvinte vechi, ieșite din uz. Fac parte din masa vocabularului și sunt întâlnite în opere literare și, cu ajutorul lor, scriitorul fixează epoca (în proză sau dramaturgie).

Nici nu vreau să spun de câte feluri sunt, dar vreau să îți spun că au valoare stilistică. Gândește-te la arhaismul fonetic „împle” folosit de Eminescu:

„Căci este sara-n asfințit

Și noaptea o să-nceapă;

Răsare luna liniștit

Și tremurând din apă

Și împle cu-ale ei scântei

Cărările din crânguri.(…)”(„Luceafărul”)

Cât despre regionalisme, după cum le spune numele, sunt cuvinte întrebuințate în diferite regiuni ale țării. Ca și curechi sau lubeniță. Și, bineînțeles, ele sunt regionaliste, nu mai mult sau mai puțin.

Cunoștințele temeinice FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

M-am gândit să vin în ajutorul celor care oscilau între formele unui cuvânt.

Sunt situații când o variantă a unui cuvânt considerată greșită este acceptată în lucrările de specialitate. Și lucrul acesta se întâmplă din mai multe motive pe care le expun specialiștii în DOOM3 unde sunt înregistrate aceste schimbări.

Te anunț că acum este considerată corectă numai accentuarea pe sunetul a al cuvântului antic.

Îți mai spun că verbul a anticipa se conjugă cu sufixul –ez, iar cealaltă formă, fără sufix, nu mai este acceptată: anticipez, anticipează, să anticipez, să anticipeze.

Substantivului propriu Antichitatea (epocă istorică) i se acceptă acum și forma nearticulată – Antichitate.

La fel se întâmplă și cu un alt substantiv propriu, Antanta (Tripla Înțelegere), care are și o formă nearticulată, Antantă.

Și o ultimă informație: pe lângă verbul a anima (a însufleți) care se conjugă fără sufixul – ez (anim, animă, să anim, să anime) apare și verbul a anima (a sugera mișcarea prin desen) care se conjugă cu sufixul – ez: animez, animează, să animez, să animeze.

Cunoașterea formelor corecte ale cuvintelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

A MENTORA? ȘCOALA DE DUMINICĂ

În general, oamenii instruiți sunt mai creativi! Cu atât mai mult, cu cât știu și limbi străine. Așa se face că îi auzim folosind cuvinte pe care le formează după model străin.

Dicționarele înregistrează un substantiv , mentor, care înseamnă „conducător spiritual, povățuitor, îndrumător, preceptor, educator”. (DEX)

DOOM-ul 3 acceptă un nou cuvânt ,mentorat, cu pluralul mentorate. Atât!

Limba română este o limbă bogată, iar un argument sunt seriile numeroase de sinonime.

Pornind de la sensurile cuvântului mentor, să găsim sinonimele pentru a denumi acțiunea. Poți folosi: a îndruma, a călăuzi a conduce, a ghida, a orienta, a povățui, a dirija, a sfătui, a învăța, a îndrepta etc.

Nu voi afirma niciodată că și cuvântul incriminat în titlu nu va apărea în dicționarele românești! Dar până atunci, nu strică puțină reținere lingvistică!

Îți amintesc: un cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar, fără a fi asimilat pentru că noțiunea pe care vrei s-o folosești se poate exprima prin destul de multe cuvinte româneși, adică nuanțat, poartă numele de barbarism. Iar barbarii…

Barbarismele NU FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru