Verbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Tot despre un verb vorbesc și astăzi. (Am vorbit mult despre el, dar…)

Verbul „a trebui” .

Acest verb este unul impersonal și unipersonal. De aici i se trage!

Impersonal înseamnă că verbul respectiv nu admite prezența unui subiect – o persoană – , adică acțiunea nu este făcută de o persoană.

Trebuie să te grăbești!

Dar, după cum știu cunoscătorii, cere să fie urmat de o propoziție subiectivă.

Unipersonal înseamnă că acest verb are formă numai pentru o persoană. Iată formele verbului „a trebui”:

indicativ prezent persoana a III-a singular – trebuie;

imperfect persoana a III-a singular – trebuia, plural – trebuiau;

viitor persoana a III -a singular – va trebui , plural – vor trebui;

conjunctiv prezent persoana a III-a – să trebuiască.

Unde apar greșelile? La indicativ prezent. trebuiește, trebuiesc!

Spunem și scriem trebuie!

Folosirea corectă a verbului „a trebui” FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Pleonasm, Verbul

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top!

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Astăzi despre un verb care suportă din partea noastră muuulte intervenții. Este foarte cunoscut, folosit, știut, indispensabil. La două vorbe, hop și el! Este verbul „a avea”. Și greșeala despre care vorbim este foarte des întâlnită.

Care este forma corectă a verbului „a avea” la conjunctiv prezent?

Forma lui de conjunctiv prezent, persoana a III-a este una singură: să aibă! Cu”ă”, nu cu „e”, nu cu „vă” sau „ve”. Nu e corect să aibe, să aivă, să aive! Corect: să aibă!

A doua greșeală de top este un pleonasm: „a rezuma pe scurt”.

Sensul verbului „a rezuma” este „a reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri”. (DEX)

Așadar spunem și scriem „a rezuma o lucrare, un roman etc. Înseamnă să prezentăm conținutul pe scurt.

Corectarea greșelilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Verbul

A trebui

Greșeala la zi

„Noi vom trebui să….” (Călin Alexandru, director DSU, 28.01. 2021, DIGI 24)

Verbul „a trebui” este un verb impersonal (nu poate avea subiect personal) și uni personal ( are o singură formă, în cazul nostru trebuie).

Dar acest verb poate să devină și personal în anumite contexte. Adică. apare și o formă pentru persoana a III-a plural. și în acest caz el are subiect personal. Aceste forme sunt tolerate.

Cum analizăm?

Ei/2 trebuie/1 să plece./2 O frază cu două propoziții: trebuie = principală, ei să plece = subiectivă. Verbul „a trebui” este impersonal, iar pronumele „ei” este subiectul verbului „să plece”.

Dar, dacă folosim forma de persoana a III-a plural, analiza se schimbă.

Ei trebuiau/1 (vor trebui etc.) să plece./2 „A trebui, a devenit personal și are subiect, ei. Așadar, propoziția a doua nu va mai fi subiectviă, ci completivă directă.

Este incorectă, însă, forma cu sufixul -esc- : trebuiesc!

Să corectăm enunțul de la care am pornit!

Noi va trebui să…

Folosirea corectă a verbelor impersonale FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Verbul

A ZĂCEA

Greșeala la zi

Zacem mai mult.”(Lora, „Vorbește lumea”, PRO TV, 18.01.2021)

Verbele de conjugarea a II-a ne pun din nou în dificultate! Noroc că sunt puține!

Greșelile apar la persoanele I și a II-a plural, indicativ prezent.

Să luăm verbul „a apărea”. El are în rădăcină vocala „ă” – apăr -.Dar, ca și la celelalte verbe de conjugarea a II-a (a cădea, a dispărea, a displăcea, a plăcea, a scădea, a tăcea etc.) apare o alternanță vocalică a / ă la indicativ prezent:

apar, apari, apare, apărem, apăreți, apar. (Cred că nu se gândește cineva să spună „aparem”, „apareți”!!!)

La fel ți verbul „a zăcea”:

zac, zaci, zace, zăcem, zăceți, zac.

Încercați și cu celelalte verbe din listă!

Formele corecte ale verbelor FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Verbul

A rezolva

Greșeala la zi
„Tot eu te rezolv.” (Reclamă la un lipici)
Verbul „a rezolva” nu este reflexiv, ci este un verb tranzitiv.
Mă scuzați pentru explicațiile pe care le voi da, dar sunt necesare.
Verbele tranzitive sunt verbe a căror acțiune se reflectă direct asupra unui obiect. Adică sunt verbele care au un complement direct. De exemplu:
Citesc o carte. Văd un film.
Verbele reflexive sunt verbe care sunt însoțite de pronume reflexive – marcă a diatezei reflexive (ele nu au funcție sintactică). De exemplu:
Eu mă gândesc serios la acest lucru. El nu se teme de nimic.
De altfel, după cum am mai discutat, diateza reflexivă cuprinde un număr restrâns de verbe: a de gândi, a se căi, a se ruga, a se teme , a-și închipui, a se întâmpla, a se preta etc.
Așadar, verbul folosit în reclamă are doar forma „a rezolva”. La fel ca unul dintre cele mai chinuite verbe din limba română „a risca”.
Spunem: Eu rezolv această problemă. Eu nu risc acum.
Cunoașterea gramaticii FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Standard
Verbul

Contemplu

Greșeala la zi
„ – Ce faci acolo?
– Contemplez.”(Concurent, emisiunea „Ce spun românii?”, PRO TV, 04.03,2019)
Recunosc, verbele de conjugarea I ca și verbele de conjugarea a IV-a ne pun ceva probleme: când se conjugă cu sufixul gramatical specific conjugării, când nu.
O serie de verbe de conjugarea I nu se conjugă la indicativ prezent și conjunctiv prezent cu sufixul „-ez”. Luăm exemplul verbului „a cânta”: cântă, să cânte. Este și cazul verbului din enunț care are forma corectă „contemplu”. La fel se întâmplă și cu verbele următoare: a accede – accede, a acorda (a face acordul) – acordă, a adopta – adoptă, a defalca – defalcă, a degaja – degajă, a delega – deleagă, a desfăta – desfată, a deșerta – deșartă, a dispera – disperă, a dezagrega – dezagregă, a se evapora – se evaporă, a înconjura – înconjoară, a se înfoia – se înfoaie, a însemna (a reprezenta) – înseamnă, a se legăna – se leagănă, a perturba – perturbă, etc.
Să corectăm enunțul:
– Ce faci acolo?
– Contemplu.
Cunoașterea formelor verbale FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Standard
Verbul

A incrimina

Greșeala la zi

„Nu este niciun articol ca s-o incrimine.” ( Diana Bone, B1, 13.11.2018)

Din nou în discuție verbele de conjugarea I. După cum știți, ele se conjugă cu sau fără sufixul gramatical „ez”: a cânta – cânt, a lucra – lucrez.
Ne pun puțin în dificultate mai ales verbele neologice. Iată câteva dintre ele: a aglutina – aglutinează, a decerna – decernează, a defalca – defalcă, a demasca – demască, a dezagrega – dezagregă, a marca – marchează, a mistifica – mistifică, a perturba – perturbă etc.
Verbul din enunț se conjugă corect cu sufixul gramatical „ez”: incriminez.
Să corectăm enunțul!
„Nu este niciun articol care s-o incrimineze.

Formele corecte ale verbelor FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Verbul

Să revoce sau să revoace?

Greșeala la zi

„Nu e normal ca președintele să nu revoace…revoce.”(Viorica Dăncilă, 26.10.2018)
Ezitarea doamnei prim-minisrtu se explică prin faptul că în limba noastră există niște alternanțe buclucașe precum e / ea, o / oa. Apar și la verbe, dar și la alte părți de vorbire.
În cazul verbului, alternanța care ne interesează acum o / oa nu este productivă în cazul verbelor neologice. Și, cum se întâmplă de multe ori, apar și excepții. Este corect convoc – convoacă, provoc – provoacă, (alternanța este prezentă), dar acord – acordă, adopt – adoptă, ador – adoră, aloc – alocă, aprob – aprobă, comport – comportă, denotă, derog – derogă, disloc – dislocă, invoc – invocă, ordon – ordonă, revoc, revocă, suport – suportă etc. (fără alternanță).
Și, cum se întâmplă și în viață când unii nu suportă ieșirea din rând și sunt fericiți când totul este uniformizat, și în limbajul neliterar apare tendința de regularizare a rădăcini verbale (radicalului) pentru verbele noi, aplicându-se regulile vechi ale alternanțelor: denoată, disloacă, invoacă, revoacă, sufoacă etc.
Această uniformizare NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Accent corect, Verbul

Două dintr-o lovitură!

Greșeala la zi

„Relația cu partenerul mai are, așa, niște sincope.”

„Mesajul e de la cineva pe care îl placeți.”(Neti Sandu, 30.05.2018, PRO TV)

Două greșeli: una de accentuare și o formă verbală a unui verb de conjugarea a II-a, verbe care au mult de suferit din partea noastră!

Substantivul feminin sincopă, sincopei, sincope are o singură accentuare corectă, pe vocala „o”: sincopă.

În cazul verbelor de conjugarea a II-a, terminate în –ea (nu în -e), apare la indicativ prezent alternanța vocalică a /ă.

a apărea a plăcea a tăcea

apar    plac    tac

apari  placi  taci

apare  place  tace

apărem  plăcem  tăcem

apăreți  plăceți  tăceți

apar  plac  tac

Așadar, să corectăm!

„Relația cu partenerul mai are, așa, niște sincope.”

„Mesajul e de la cineva pe care îl plăceți.”

Respectarea accentuării și a formelor verbale corecte ale cuvintelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie, Verbul

Educația și verbele a vrea – a voi

Greșeala la zi

Am urmărit duminică, 22.04.2018, la TVR 1, emisiunea doamnei Irina Păcurariu – „Profesori de milioane”.

O astfel de emisiune unde invitații sunt oameni instruiți și culți, iar reportajele prezintă profesori cu vocație (din păcate din ce în ce mai puțini , iar ceea ce fac ei este văzut ca ieșit din comun!!!), totul trebuie să fie perfect. Dar…

Iată două lucruri supărătoare: „fost ministru al educației”scris așa pe ecran și folosirea formei hibride și incorecte vroiam, vroiau etc., în loc de voiam voiau etc. sau vream, vreau de către moderatoare.

Numele unei instituții se scrie cu literă mare chiar și atunci când folosim denumirea incompletă: ministru al Educației.

Formele verbale corecte ale celor două verbe a vrea și a voi (cuvinte din fondul principal al vocabularului) trebuie cunoscute și folosite!!! Continuă lectura

Standard