Adverbul MAI și cine este Petre Ispirescu

„Sigur că mai se vorbește despre…”

Basmul „Tinerețe fără bătrânețe” este scris de Petre Ispirescu.” (Dorin Chioțea, 10.05.2021, „Cu capu-n zori”, TVR1)

Adverbul „mai” stă totdeauna între pronume sau negația „nu”și verbul pe care îl însoțesc.

Spunem și scriem: îl mai văd, nu mai văd bine, se mai plimbă, o mai ascult etc.

Așadar, enunțul corect de la care am pornit este„Sigur că se mai vorbește despre…”

În ceea ce îl privește pe Petre Ispirescu, el nu este creator, ci culegător de folclor.

Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” este un basm popular, o operă literară anonimă, colectivă, tradițională, transmisă pe cale orală, sincretică. Petre Ispirescu este cel care a pus în circulație mai multe basme românești, un lucru remarcabil. Este adevărat că unele dintre ele au fost „îndreptate”.

Vă recomand să citiți sau să recitiți basmul din discuție. Treceți peste prejudecata că astfel de opere sunt pentru copii.

Exprimarea corectă și cunoștințele corecte FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

A cita, a recita

Ieri, 24.02.2021, în emisiunea „Cu capu-n zori” de la TVR1, astrologul Mădălina Manole a citat / recitat ultima strofă din „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Reproduc „varianta” doamnei.

„Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,

Căci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor și rece.”

În primul rând, nu colaborăm cu un creator! Și nu-mi spuneți că nu e mare lucru, ce, a înlocuit un cuvânt?!

În loc de conjuncția coordonatoare adversativă „ci” pe care a folosit-o Eminescu, doamna în discuție a folosit conjuncția subordonatoare „căci”și a creat astfel un raport cauzal. Citiți din nou ultima strofă a poemului și rezolvați fraza: „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece /1 (propoziție principală), Căci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece.”/2 (propoziție cauzală). Puteți stabili un raport cauzal între cele două propoziții? Nu! E ilogic. Adică, nu din cauza Luceafărului „norocul ne petrece”.

Alegerea lui Eminescu, conjuncția coordonatoare adversativă „ci”, cea mai puternică din categoria ei (iar, dar, însă, or, ci) are forța de a adânci opoziția dintre condiția omului (limitat în timp și spațiu, incapabil de a pătrunde în tainele lumii, aflat sub autoritatea destinului, superficial și nestatornic, dar capabil să se salveze prin iubire) și condiția geniului (capabil de a cunoaște , de a învinge timpul prin creație, dar nefericit pentru că nu poate să se împlinească afectiv).

Eu aș fi citat ultimele șase versuri ale poemului, ușor de înțeles de ce.

„- Ce-ți pasă ție, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor și rece.” (Mihai Eminescu, „Luceafărul”)

Cunoașrterea versurilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Inaugurez o nouă rubrică, „Școala de duminică”.Îmi propusesem o temă pe care sunt nevoită să o înlocuiesc cu alta, impusă de o greșeală pe care o doamnă, maestră în gătit, a făcut-o . (PRO TV, „Vorbește lumea”, 12.01.2021) „În dialectul moldovenesc nu se spune tochitură.”

Atât dialectul, cât și graiul sunt ramificații teritoriale ale unei limbi. Dialectul este „o ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri.”(DEX)

Dialectele limbii române sunt patru: dacoromâna (varianta literară a limbii române pe care o vorbim noi), aromâna, meglenoromâna și istroromâna.

Dacoromâna (limba română vorbită de noi) are cinci graiuri: muntean, bănățean, crișean, maramureșean, moldovean.

Care sunt diferențele dintre dialect și grai?

Vă rog să vă imaginați o întâlnire dintre un vorbitor de limbă română și un vorbitor de aromână. Cei doi se vor înțelege? Da, numai dacă aromânul cunoaște și limba română. Altfel, nu.

Dar dacă se întâlnesc un moldovean cu un munten? Se înțeleg? Da, pentru că diferențele dintre cele două graiuri se opresc la unele cuvinte sau la unele pronunțări diferite.

Așadar, nu confundăm dialectul cu graiul. NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Petru Popescu / Dumitru Popescu

„Dulcea ca mierea e glonțul patriei”, un celebru roman scris de Dumitru Popescu.”( Dorin Chioțea, TR1, 23.10.2020)

E adevărat că e vorba tot despre un Popescu. Dar nu Dumitru, ci Petru. Petru Popescu este autorul romanului „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, un roman nu așa celebru cum îl consideră domnul Chioțea.

Scriitorul Petru Popescu, acum și cetățean american, este cunoscut pentru un alt roman care l-a făcut celebru, „Prins”. Cand a apărut, în 1969, a fost un succes.

Și Dumitru Popescu este scriitor. Dar el rămâne în istorie în calitatea lui de politician comunist, supranumit „Dumnezeu”.

Cunoștințele solide FAC BINE LA LIMBĂ! Și la CULTURĂ!

Gabriela Moraru

Articolul genitival! Din nou!

Greșeala la zi
Revin la greșelile pe care le face domnul Marcel Ciolacu. Sursa: conferința de presă de ieri.
Vă spuneam că domnul în cauză nu nimerește acordul în cazul articolului genitival. Și cum greșeala aceasta apare destul de des, vă amintesc:
1.formele aricolului genitival se schimbă după gen și număr: al, a, ai ale;
2.el face legătura dintre două cuvinte (substantive, pronume): un băiat al mamei, tatălui, o fată a mamei, tatălui, doi băieți ai mamei, tatălui, două fete ale mamei, tatălui etc;
3.se observă cu ușurință că primul substantiv impune genul articolului genitival ca și numărul, adică acordul se face cu primul cuvânt, nu cu subtantivul sau cu pronumele în cazul genitiv.
Folosirea corectă a articolului genitival FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Eco…

Greșeala la zi
Cabral: „Ce cuvânt începe cu sufixul „eco”?
Concurent: „Ecologie.” ( 30.01.2020, PROTV)
Nu e prima oară și, sigur, nici ultima, când la această emisiune, „Ce spun românii?”apar tot felul de confuzii sau greșeli.
Limba română este o limbă care are mijloace să-și îmbogățească vocabularul. Ele sunt interne (derivare, și aici acționează și prefixele, compunere și conversiune) și externe pentru că limba română este ospitalieră și împrumută cuvinte din alte limbi. Este și cazul cuvintelor care conțin grupul de litere „eco”. Dar aceste cuvinte nu sunt formate de limba română, ci sunt împrumutate din limba franceză. Adică sunt neologisme.
Este cazul cuvintelor care au apărut în emisiune – ecologie, ecosistem, economie, dar și a altora precum ecografie, ecometrie, ecoscop etc.
Chiar dacă în limba de proveniență unele dintre aceste cuvinte sunt formate prin derivare sau compunere, în limba noastră ele sunt neologisme, cuvinte pe care le-am împrumutat ca atare.
Nu prostiți poporul cu televizorul!
Cunoașterea mecanismelor de îmbogățire a vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Dacă nu vreți să învățați, abțineți-vă!
Gabriela Moraru

Adagio – adagiu

Greșeala la zi

„Aș adăuga un adagio.”(Un domn primar din Moldova, BI TV, 19.06.2019. Din păcate, nu i-am reținut numele!)
Domnului primar îi spun că „adagio” (silabisit a-da-gio) este un termen muzical care înseamnă „lent, în tempo rar; compoziție muzicală; dans lent într-un balet” (DEX)
El are un paronim – adagiu (silabisit a-da-giu) care înseamnă „maximă, sentință, aforism”(DEX)
Nu știu ce a vrut să adauge domnul primar, dar, cu siguranță, era un lucru important!!!
Superficialitatea, necunoașterea sensului cuvintelor NU FAC BINE LA LIMBĂ”
Gabriela Moraru

CA ȘI….

Greșeala la zi

Astăzi din nou despre folosirea lui „și”. Pentru că am observat că avem de-a face cu o epidemie. Cei care vorbesc mult la radio, la televizor, scriu și publică articole în presă simt nevoia să se agațe de „și” cu intenția de a-și întări spusele: „eu, ca și politician, ca și deputat, ca și ministru, ca și ziarist” și exemplele pot continua. Când se folosește un „ca”, automat urmează un „și”.
M-am gândit să vă reamintesc situațiile când putem să folosim „ca și”.
În construcțiile comparative: „Eu, ca și tine, am reușit.” „Este brunetă, ca și mama ei.” Menționez că la fel de bine putem să nu-l folosim pe „și”: „Eu, ca tine, am reușit.
A doua situație: „Problema bine înțeleasă e ca și rezolvată.”Grupul „ca și ”este folosit corect, dar putem să și renunțăm la „și”.
A treia situație: „și” apare ca un adverb de întărire – „E posibil ca și tu să fi înțeles.”
Mențiune: cacofonia nu se ocolește prin folosirea lui „și”. Cu atât mai mult când nu există acest pericol.

Limbarița NU FACE BINE LA LIMBĂ! Rezultatul beției de cuvinte este să ne amețească, nu să ne convingă! Fiți vigilenți, mai ales acum!
Gabriela Moraru

Despre sufixe

Greșeala la zi

„În afară de „buză” ce cuvânt se mai termină cu sufixul -uză ?” (Cabral, 21.01.2019, PRO TV)
Vă spuneam că vine alta și mai și? Iat-o!
Când ne referim la sufix, în general, ne gândim la sufixul lexical, adică acela cu care formăm cuvinte noi de la un cuvânt de bază. Se aude: de la un cuvânt de bază. De exemplu: alb – albicios, albeață, albi, albire etc.
Cuvântul din enunțul lui Cabral este substantivul „buză”. De la ce cuvânt de bază s-a format el? De la niciunul.
Din nou, cei care formulează enunțurile la emisiunea prezentată de Cabral s-au legat la cap, deși nu-i durea.
Formularea corectă ar fi putut fi: „În ce alte cuvinte întâlnim grupul „-uză”? Sau, mai bine, nu ar fi pus niciodată o astfel de întrebare.
Superficialitate NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

E vorba despre cultură generală!

Greșeala la zi

„Aimée Iacobescu a murit la vârsta de 70 de ani.”(B1, 27.03.2018)

Nimic greșit în enunț. Comentariul care însoțea imaginile era citit de o jurnalistă care nu știa nimic despre limba franceză, cum trebuie pronunțate numele franțuzești, mai exact, dar nu se informase nici despre actrița care tocmai ne părăsise: a pronunțat „aime” și „marei” (Jean Marais).

Informația că actrița Aimée Iacobescu a fost favorita scriitorului Eugen Barbu ca și imaginile cu o secvență în care apăreau Marga Barbu și Florin Piersic au demonstrat confuzia dintre cele două actrițe și superficialitatea documentării jurnalistei.

Omagiul care ar fi trebuit adus unei actrițe s-a transformat într-o ofensă!

Jurnaliști, de dimineața până seara faceți cu un ochi critic radiografia societății românești (sau ar trebui), eliminați dintre voi pe cei care nu au ce căuta în această profesie! Fiți la fel de intransigenți și cu voi!

Gabriela Moraru