Semidoctul, Vocabular

Arhaisme, regionalisme

Greșeala la zi

„Arhaismele. Este bine să le păstrăm acolo undeva.

Ce înseamnă curechi? Dar lubeniță?

Dar asta e mai mult un regionalism.” (Cabral, 11.07.2022, PRO TV)

Dacă tăceai, filozov rămâneai!

Dar așa…

Arhaismele sunt cuvinte vechi, ieșite din uz. Fac parte din masa vocabularului și sunt întâlnite în opere literare și, cu ajutorul lor, scriitorul fixează epoca (în proză sau dramaturgie).

Nici nu vreau să spun de câte feluri sunt, dar vreau să îți spun că au valoare stilistică. Gândește-te la arhaismul fonetic „împle” folosit de Eminescu:

„Căci este sara-n asfințit

Și noaptea o să-nceapă;

Răsare luna liniștit

Și tremurând din apă

Și împle cu-ale ei scântei

Cărările din crânguri.(…)”(„Luceafărul”)

Cât despre regionalisme, după cum le spune numele, sunt cuvinte întrebuințate în diferite regiuni ale țării. Ca și curechi sau lubeniță. Și, bineînțeles, ele sunt regionaliste, nu mai mult sau mai puțin.

Cunoștințele temeinice FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Proprietatea termenilor, Semidoctul

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Românii învață limbi străine! Mă rog, unii. E un lucru foarte bun. Dar există și un pericol, dincolo de păsăreasca născută din folosirea în același enunț a unor cuvinte aparținând la două limbi (română și engleză, de exemplu).

Apare tentația de a calchia (a traduce cuvânt cu cuvânt neluând în calcul sensul) expresii, locuțiuni din alte limbi. La asta se adaugă tot felul de clișee pe care le preluăm cu entuziasm de la cei foarte prezenți la televizor, mai ales jurnaliști, comentatori, analiști etc.

DOOM3 NE ATRAGE ATENȚIA ASUPRA LOR ȘI NE RECOMANDĂ SĂ LE EVITĂM!

Iată câteva dintre ele: a considera pe persoană fizică, a da din casă, a face din pix, a fi despre, a semna ca primarul, a spune cu subiect și predicat etc.

Respectarea recomandărilor specialistilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adverbul, Semidoctul

Adverbul MAI și cine este Petre Ispirescu

„Sigur că mai se vorbește despre…”

Basmul „Tinerețe fără bătrânețe” este scris de Petre Ispirescu.” (Dorin Chioțea, 10.05.2021, „Cu capu-n zori”, TVR1)

Adverbul „mai” stă totdeauna între pronume sau negația „nu”și verbul pe care îl însoțesc.

Spunem și scriem: îl mai văd, nu mai văd bine, se mai plimbă, o mai ascult etc.

Așadar, enunțul corect de la care am pornit este„Sigur că se mai vorbește despre…”

În ceea ce îl privește pe Petre Ispirescu, el nu este creator, ci culegător de folclor.

Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” este un basm popular, o operă literară anonimă, colectivă, tradițională, transmisă pe cale orală, sincretică. Petre Ispirescu este cel care a pus în circulație mai multe basme românești, un lucru remarcabil. Este adevărat că unele dintre ele au fost „îndreptate”.

Vă recomand să citiți sau să recitiți basmul din discuție. Treceți peste prejudecata că astfel de opere sunt pentru copii.

Exprimarea corectă și cunoștințele corecte FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Semidoctul

A cita, a recita

Ieri, 24.02.2021, în emisiunea „Cu capu-n zori” de la TVR1, astrologul Mădălina Manole a citat / recitat ultima strofă din „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Reproduc „varianta” doamnei.

„Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,

Căci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor și rece.”

În primul rând, nu colaborăm cu un creator! Și nu-mi spuneți că nu e mare lucru, ce, a înlocuit un cuvânt?!

În loc de conjuncția coordonatoare adversativă „ci” pe care a folosit-o Eminescu, doamna în discuție a folosit conjuncția subordonatoare „căci”și a creat astfel un raport cauzal. Citiți din nou ultima strofă a poemului și rezolvați fraza: „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece /1 (propoziție principală), Căci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece.”/2 (propoziție cauzală). Puteți stabili un raport cauzal între cele două propoziții? Nu! E ilogic. Adică, nu din cauza Luceafărului „norocul ne petrece”.

Alegerea lui Eminescu, conjuncția coordonatoare adversativă „ci”, cea mai puternică din categoria ei (iar, dar, însă, or, ci) are forța de a adânci opoziția dintre condiția omului (limitat în timp și spațiu, incapabil de a pătrunde în tainele lumii, aflat sub autoritatea destinului, superficial și nestatornic, dar capabil să se salveze prin iubire) și condiția geniului (capabil de a cunoaște , de a învinge timpul prin creație, dar nefericit pentru că nu poate să se împlinească afectiv).

Eu aș fi citat ultimele șase versuri ale poemului, ușor de înțeles de ce.

„- Ce-ți pasă ție, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor și rece.” (Mihai Eminescu, „Luceafărul”)

Cunoașrterea versurilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Școala de duminică, Școala de dumunică, Semidoctul

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Inaugurez o nouă rubrică, „Școala de duminică”.Îmi propusesem o temă pe care sunt nevoită să o înlocuiesc cu alta, impusă de o greșeală pe care o doamnă, maestră în gătit, a făcut-o . (PRO TV, „Vorbește lumea”, 12.01.2021) „În dialectul moldovenesc nu se spune tochitură.”

Atât dialectul, cât și graiul sunt ramificații teritoriale ale unei limbi. Dialectul este „o ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri.”(DEX)

Dialectele limbii române sunt patru: dacoromâna (varianta literară a limbii române pe care o vorbim noi), aromâna, meglenoromâna și istroromâna.

Dacoromâna (limba română vorbită de noi) are cinci graiuri: muntean, bănățean, crișean, maramureșean, moldovean.

Care sunt diferențele dintre dialect și grai?

Vă rog să vă imaginați o întâlnire dintre un vorbitor de limbă română și un vorbitor de aromână. Cei doi se vor înțelege? Da, numai dacă aromânul cunoaște și limba română. Altfel, nu.

Dar dacă se întâlnesc un moldovean cu un munten? Se înțeleg? Da, pentru că diferențele dintre cele două graiuri se opresc la unele cuvinte sau la unele pronunțări diferite.

Așadar, nu confundăm dialectul cu graiul. NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Semidoctul

Petru Popescu / Dumitru Popescu

„Dulcea ca mierea e glonțul patriei”, un celebru roman scris de Dumitru Popescu.”( Dorin Chioțea, TR1, 23.10.2020)

E adevărat că e vorba tot despre un Popescu. Dar nu Dumitru, ci Petru. Petru Popescu este autorul romanului „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, un roman nu așa celebru cum îl consideră domnul Chioțea.

Scriitorul Petru Popescu, acum și cetățean american, este cunoscut pentru un alt roman care l-a făcut celebru, „Prins”. Cand a apărut, în 1969, a fost un succes.

Și Dumitru Popescu este scriitor. Dar el rămâne în istorie în calitatea lui de politician comunist, supranumit „Dumnezeu”.

Cunoștințele solide FAC BINE LA LIMBĂ! Și la CULTURĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Semidoctul

Articolul genitival! Din nou!

Greșeala la zi
Revin la greșelile pe care le face domnul Marcel Ciolacu. Sursa: conferința de presă de ieri.
Vă spuneam că domnul în cauză nu nimerește acordul în cazul articolului genitival. Și cum greșeala aceasta apare destul de des, vă amintesc:
1.formele aricolului genitival se schimbă după gen și număr: al, a, ai ale;
2.el face legătura dintre două cuvinte (substantive, pronume): un băiat al mamei, tatălui, o fată a mamei, tatălui, doi băieți ai mamei, tatălui, două fete ale mamei, tatălui etc;
3.se observă cu ușurință că primul substantiv impune genul articolului genitival ca și numărul, adică acordul se face cu primul cuvânt, nu cu subtantivul sau cu pronumele în cazul genitiv.
Folosirea corectă a articolului genitival FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Standard
Semidoctul

Eco…

Greșeala la zi
Cabral: „Ce cuvânt începe cu sufixul „eco”?
Concurent: „Ecologie.” ( 30.01.2020, PROTV)
Nu e prima oară și, sigur, nici ultima, când la această emisiune, „Ce spun românii?”apar tot felul de confuzii sau greșeli.
Limba română este o limbă care are mijloace să-și îmbogățească vocabularul. Ele sunt interne (derivare, și aici acționează și prefixele, compunere și conversiune) și externe pentru că limba română este ospitalieră și împrumută cuvinte din alte limbi. Este și cazul cuvintelor care conțin grupul de litere „eco”. Dar aceste cuvinte nu sunt formate de limba română, ci sunt împrumutate din limba franceză. Adică sunt neologisme.
Este cazul cuvintelor care au apărut în emisiune – ecologie, ecosistem, economie, dar și a altora precum ecografie, ecometrie, ecoscop etc.
Chiar dacă în limba de proveniență unele dintre aceste cuvinte sunt formate prin derivare sau compunere, în limba noastră ele sunt neologisme, cuvinte pe care le-am împrumutat ca atare.
Nu prostiți poporul cu televizorul!
Cunoașterea mecanismelor de îmbogățire a vocabularului FACE BINE LA LIMBĂ! Dacă nu vreți să învățați, abțineți-vă!
Gabriela Moraru

Standard
Proprietatea termenilor, Semidoctul

Adagio – adagiu

Greșeala la zi

„Aș adăuga un adagio.”(Un domn primar din Moldova, BI TV, 19.06.2019. Din păcate, nu i-am reținut numele!)
Domnului primar îi spun că „adagio” (silabisit a-da-gio) este un termen muzical care înseamnă „lent, în tempo rar; compoziție muzicală; dans lent într-un balet” (DEX)
El are un paronim – adagiu (silabisit a-da-giu) care înseamnă „maximă, sentință, aforism”(DEX)
Nu știu ce a vrut să adauge domnul primar, dar, cu siguranță, era un lucru important!!!
Superficialitatea, necunoașterea sensului cuvintelor NU FAC BINE LA LIMBĂ”
Gabriela Moraru

Standard
Semidoctul

CA ȘI….

Greșeala la zi

Astăzi din nou despre folosirea lui „și”. Pentru că am observat că avem de-a face cu o epidemie. Cei care vorbesc mult la radio, la televizor, scriu și publică articole în presă simt nevoia să se agațe de „și” cu intenția de a-și întări spusele: „eu, ca și politician, ca și deputat, ca și ministru, ca și ziarist” și exemplele pot continua. Când se folosește un „ca”, automat urmează un „și”.
M-am gândit să vă reamintesc situațiile când putem să folosim „ca și”.
În construcțiile comparative: „Eu, ca și tine, am reușit.” „Este brunetă, ca și mama ei.” Menționez că la fel de bine putem să nu-l folosim pe „și”: „Eu, ca tine, am reușit.
A doua situație: „Problema bine înțeleasă e ca și rezolvată.”Grupul „ca și ”este folosit corect, dar putem să și renunțăm la „și”.
A treia situație: „și” apare ca un adverb de întărire – „E posibil ca și tu să fi înțeles.”
Mențiune: cacofonia nu se ocolește prin folosirea lui „și”. Cu atât mai mult când nu există acest pericol.

Limbarița NU FACE BINE LA LIMBĂ! Rezultatul beției de cuvinte este să ne amețească, nu să ne convingă! Fiți vigilenți, mai ales acum!
Gabriela Moraru

Standard