Școala de duminică, Teorie literară

ȘCOALA DE DUMINICĂ EPITETUL (2)

Nu orice adjectiv sau adverb este un epitet. (Vezi definiția!)

Și, nici dacă facem serii sinonimoc de adjective, nu înseamnă că ne-am exprimat cât mai expresiv.

Iată un exemplu de folosire a epitetului într-un text publicistic: articolul lui Sever Voinescu din „Dilema veche” nr.876, pag. 4.

„Acum vreo șapte ani, într-o splendidă zi de primăvară, cu cer înalt și azuriu, inundată de lumină proaspătă, eram într-o încăpere a muzeului Scharf- Gerstenberg din Berlin. (…).

Mai vreau să vă spun că nu toate adjectivele care denumesc culori sunt epitete cromatice. Dar , ce putere capătă ele când sunt combinate pentru a transmite o imagine bogată a unui cadru de natură, prelungire a unei bogății sufletești!

„Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.” (Mihau Eminescu. „Lacul”)

Și câte nu se pot spune despre verbul la gerunziu, ”tresărărind” și despre verbele la prezent „încarcă” și „cutremură”! Mai ales dacă comparați această primă strofă cu ultima.

Există un tip de epitet special: epitetul antitetic sau oximoronul. Ce înseamnă el? Adjectivul care determină substantivul exprimă o noțiune aflată în opoziție cu cea exprimată de nume: „farmec dureros”, „dulce jale” „suferință tu, dureros de dulce…” (Ați observat că uneori epitetul stă în fața cuvântului pe care îl determină. În această situație el este și o inversiune. Dar despre inversiune, când îi vine rândul!)

Epitetul FACE BINE LA LIMBĂ! ȘI LA LITERATURĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Școala de duminică, Școala de dumunică, Semidoctul

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Inaugurez o nouă rubrică, „Școala de duminică”.Îmi propusesem o temă pe care sunt nevoită să o înlocuiesc cu alta, impusă de o greșeală pe care o doamnă, maestră în gătit, a făcut-o . (PRO TV, „Vorbește lumea”, 12.01.2021) „În dialectul moldovenesc nu se spune tochitură.”

Atât dialectul, cât și graiul sunt ramificații teritoriale ale unei limbi. Dialectul este „o ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri.”(DEX)

Dialectele limbii române sunt patru: dacoromâna (varianta literară a limbii române pe care o vorbim noi), aromâna, meglenoromâna și istroromâna.

Dacoromâna (limba română vorbită de noi) are cinci graiuri: muntean, bănățean, crișean, maramureșean, moldovean.

Care sunt diferențele dintre dialect și grai?

Vă rog să vă imaginați o întâlnire dintre un vorbitor de limbă română și un vorbitor de aromână. Cei doi se vor înțelege? Da, numai dacă aromânul cunoaște și limba română. Altfel, nu.

Dar dacă se întâlnesc un moldovean cu un munten? Se înțeleg? Da, pentru că diferențele dintre cele două graiuri se opresc la unele cuvinte sau la unele pronunțări diferite.

Așadar, nu confundăm dialectul cu graiul. NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard