Adjectiv, Pronume

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Pronumele și adjectivul de întărire, căci despre el este vorba, se comportă diferit la genul feminin, din fericire numai la singular!

Îți amintesc că, la masculin apare omonimia cazurilor. Scăpăm ușor cu o singură formă pentru toate cazurile. (Vezi articolul trecut!)

La feminin singular, și această parte de vorbire nu se comportă diferit față de substantivele și adjectivele de genul feminin. Are limba noastră așa o iscusință, un mecanism care ar trebui să ne facă viața ușoară.

Dar, să trecem la un exemplu! Aleg „ fată înaltă”.

La N. – Ac. articulat cu articolul nehotărât – o fată înaltă.

La G. – D. articulat cu articolul nehotărât – unei fete înalte.

Ce observi? Da, așa este, în ultima situație substantivul și adjectivul au formele de plural: fată – fete, înaltă – înalte.

La fel procedează și pronumele și adjectivul pronominal de întărire:

N. Ac. -( fata) însăși;

G. – D. (fetei) înseși.

După modelul oferit, poți descoperi și formele persoanelor I și a II-a.

Persoana I N. Ac. -( eu) însămi;

G. – D. – (mie) însemi;

Persoana a II -a N. – Ac. – (tu) însăți:

G. – D. – (ție) înseți.

La plural, și la genul feminin apare omonimia cazurilor. O singură formă!

N.=Ac.=G.=D. Persoana I a II-a a III-a

(noi, nouă) însene, (voi, vouă) însevă; (ele, lor) înseși / însele.

Când întâmpini dificultați, nu ezita să folosești adverbuș „chiar”! Dar să fii atent / ă să nu produci un drăguț de pleonasm! Iată câteva exemple:

„Ea însăși personal a rezolvat totul.”

Chiar ei înseși i-am dat acordul.”

Tocmai ei înseși i-am oferit flori.”

Folosirea corectă a pronumelui și adjectivului de întărire FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adjectiv, Pronume

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

„Puterea pentru tine însuși…” (Violeta Vijulie, TVR1, 30.09.2021)

Da, din nou despre pronumele și adjectivul pronominal de întărire!

De unde să încep ca să reduc numeroasele greșeli pe care le facem?

Poate de la faptul că această parte de vorbire are forme compuse: primul element este vechiul pronume însu (seamnănă cu formele pronumelui dânsul (alt pronume personal și nu pronume de politețe), însa (dânsa), înșii (dânșii), înse (dânse) și al doilea element este pronumele neaccentuat, cazul dativ – mi, ți, și, ne, , și / le.

Vă amintesc că în limbajul actual folosim adjectivul pronominal de întărire și foarte rar pronumele de întărire ca în limba română veche. Așadar, ca adjectiv, se va comporta ca atare: are desinențe specifice comune cu celelate adjective (-u, -a, -i, -e) prin care indică genul, numărul și cazul, iar pronumele, ca orice pronume, indică persoana și numărul.

Iată formele:

îns-u-mi (pers. I,sing. masculin); înș-i-ne (pers. I, pl. masculin;)

îns-u-ți (pers, a II-a, sing. masculin); înș-i-vă (pers. a II-a, pl. masculin);

îns-u-și (pers. a III-a sing. masculin). înș-i-și (pers. a III-a, pl. masculin).

Și o veste bună: la genul masculin, apare omonimia specifică substantivelor nearticulate, există o singură formă pentru toate cazurile!

(În calitate de adjectiv, adjectivul pronominal de întărire însoțește un substantiv sau un pronume.)

Așadar, N=Ac=G=D:

el însuși, pe el însuși, al lui însuși, lui însuși.

Oricum, până data viitoare când ne ocupăm de genul feminin, dacă este greu, folosiți cuvântul „chiar”: el însuși = chiar el.

Formele corecte ale pronumelui și adjectivului pronominal de întărire FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Pronume

Fiecare

Greșeala la zi

„Stăm la masă fiecare dintre noi.” (Cabral, 15.07.2020, PRO TV)
Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât compus „fiecare” ”indică ființe și lucruri luate în parte dintr-un grup sau dintr-o categorie și unul, și altul, oricare”.(DEX)
Cu valoarea lui de pronume, când este subiect, impune acordul cu predicatul la singular, persoana a III-a.
Spunem și scriem: fiecare va hotârî, fiecare alege, fiecare stă, pare, merge, iubește etc.
Dacă analizăm enunțul de mai sus, se vede ușor că subiectul propoziției este pronumele nehotărât „fiecare”. Ca urmare, acordul se va face la persoana a III-a singular, iar enunțul corect este:
Stă la masă fiecare dintre noi. Sau: Stă la masă unul dintre noi. Sau: Stă la masă oricare dintre noi.
Greșeala discutată este des întâlnită. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie s-o acceptăm.
Folosirea corectă a pronumelui nehotărât „fiecare” FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Standard
Pronume

Ni-, vi-, li-

Greșeala la zi

„Dacă mă lăsați, vă și le spun.”(Viorica Dăncilă, PRO TV, 10 03.2019)
S-a spus că din cauza emoției oamenii mai greșesc. S-a afirmat că, indiferent cum vorbești, tot se înțelege. S-a completat, apărându-i pe cei care maltratează limba română, că trebuie să trecem cu vederea derapajele lingvistice pentru că respectivii sunt niște oameni de toată isprava.
Așa o fi. Dar…
În enunțul de mai sus sunt două greșeli: prima se referă la forma pronumelui personal și a doua la topică.
În limba română, când se întâlnesc două pronume personale, unul în acuzativ și unul în dativ, apar mici modificări de formă la nivelul pronumelui în cazul dativ: ni-, vi-, li- când urmează -l, -i, -le.
De exemplu: ni-l dau, vi-i aflu, li le oferă.
A doua greșeală: unde stă „și” când este adverb? Răspuns: între pronume și verb: vi le și spun.
Enunțul corect este:
„Dacă mă lăsați, vi le și spun.”

Exprimarea corectă a celor care vremelnic ocupă o funcție publică FACE BINE LA LIMBĂ! ȘI LA ȚARĂ! (Nu-i recomand doamnei prim-ministru să folosească metoda de învățare a pronumelui folosită de Trăsnea, personajul lui Ion Creangă!)

Gabriela Moraru

Standard
Pronume

Care și genialul Caragiale

Greșeala al zi

„Avem nevoie de un jucător cu experiență care ne putem baza pe el.”C. Dică, antrenor FCSB, 21.01.2018, PRO TV)

Enunțul de mai sus este o frază formată din două propoziții:

Avem nevoie de un jucător /1care ne putem baza pe el. /2

Prima propoziție este principală (are înțeles, înțelesul ei nu depinde de un cuvânt sau de o propoziție întreagă) și o propoziție secundară, o atributivă greșit formulată și introdusă prin pronumele relativ care.

O atributivă determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia. În cazul nostru este vorba despre substantivul jucător reluat în propoziția a doua de pronumele care. El are forma de nominativ și ar trebui să fie subiect.

Dar, uitați-vă la a doua propoziție: care nu poate să fie subiect, ci complement direct pentru că subiectul este inclus (noi ne putem baza).

Carevasăzică, putem corecta fraza în două feluri: respectăm funcția de subiect a pronumelui – care– sau folosim forma de complement direct –pe care.

„Avem nevoie de un jucător cu experiență care devine baza echipei.”

„Aven nevoie de un jucător cu experiență pe care ne putem baza.”

 Există vreo asemănare între felul în care mulți dintre noi vorbesc și felul în care se exprimau personajele lui Caragiale?

”Mă recomand Tarsița Popeasca, văduva lu priotul Sava de la Caimata, care a dărâmat-o Pache, când a făcut bulivardul ăl nou, și fiu-meu, Lae Popescu.” (I.L.Caragiale)

Citiți opera lui Caragiale! FACE BINE ȘI LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Pronume

Pe care!!!

GREȘEALA LA ZI

Topul greșelilor anului 2017 Pronumele și adjectivul pronominal relativ pe care

Pornesc de la o zicere a domnului Bădălău de ieri:

„Avem un președinte care îl respectăm.”

Pronumele și adjectivul pronominal relativ are dublu rol: element de relație în frază și, în propoziția pe care o introduce, funcție sintactică.

El este o parte de vorbire flexibilă și are următoarele forme:

nominativ – care – (Nu știu care a vorbit. Nu știu care parlamentar a vorbit.)

acuzativ – pe care – (Nu știu pe care l-a pierdut. Nu știu pe care copil l-a pierdut.)

dativ – cărui(a), cărei(a), căror(a) – Nu știu căruia i-a mulțumit. Nu știu cărui profesor i-a mulțumit.)

genitiv – al, a, ai, ale cărui(a), cărei(a), căror(a) – Nu știu ale căruia sunt caietele. Nu știu ale cărui băiat sunt caietele.

Forma de acuzativ – pe care – este dublată de o formă neaccentuată a pronumelui personal – ambele pronume având funcția de complement direct.

Așadar, enunțul domnului Bădălău, corectat este:

„Avem un președinte pe care îl respectăm.”

După cum vedeți, folosirea formei care în locul formei de acuzativ pe care se menține, din păcate, în topul greșelilor!!! (Va urma)

Gabriela Moraru

Standard
Pronume

Al lui, al ei, al său, a sa…

Greșeala la zi

-Parcă m-aș alege cu ceva inscripționat cu pronume posesiv: al lui, al ei.”(Replică tradusă din episodul din 06.06.2017 al serialului „Big Bang” de la Comedy Central)

O greșeală științifică!

Al lui, al ei sunt pronume personale, pers. a III-a, nr.singular, masculin și feminin, cazul genitiv.

Al său, a sa sunt pronume posesive. Ambele pronume exprimă posesia.

De exemplu:

Telefonul este al său este echivalent cu Telefonul este al lui / al ei.

Mașina este a sa este echivalent cu Mașina este a lui / a ei.

Așadar, enunțul corect este:

Parcă m-aș alege cu ceva inscripționat cu pronumele posesiv: al său, a sa.”

Sau: „Parcă m-aș alege cu ceva inscripționat cu pronumele personal: al lui, al ei.”

Cunoașterea gramaticii FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard