Ortografie

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

O greșeală de scriere este vedeta articolului de azi.

Deși am evoluat mult, tot mai este necesar să scriem din când câte o cerere sau o demisie etc.

Nu știu cum se face, dar când ne adresăm în scris unui șef de instituție folosim literă mare. Lucru a fost acceptat în cazul formulei de adresare în cerere: Domnule Președinte, Domnule Ministru, Doamnă Directoare etc. În rest, când folosesc aceste substantive în enunțuri, le ortografiez cu literă mică: Convorbirea cu ministru a decurs bine.

Se schimbă, însă, situația în cazul numelor de instituții, inclusiv când sunt folosite eliptic. Se scriu cu literă mare: ministru de Justiție, secretar de stat la Transporturi, Ministerul Educației și Cercetării, Școala Generală Nr. 57 etc.

Și pentru că am pomenit de cerere, nu folosim „cu mulțumiri”, „cu stimă”etc. în formula de încheiere pentru că șeful acela de instituție este pus în slujba noastră, nu invers! Nu ne face o favoare!

Însușirea scrierii corecte FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie, Pleonasm, Substantive corecte

VIS, PLAN

GREȘEALA LA ZI

În una dintre edițiile emisiunii „Ce spun românii?”, la întrebarea „Ce-și fac românii?”, unul dintre răspunsuri scris pe ecran a fost: „vise/planuri de viitor.”

Trei dintr-o lovitură! Trei greșeli pe care le întâlnim deseori.

Prima greșeală, substantivul „vis. Când sensul lui este „aspirație”, forma de plural este visuri.”Când sensul lui este „imagine din timpul somnului”, forma de plural este vise.

A doua greșeală: înainte și după bara oblică se folosește un spațiu.

A treia greșeală, pleonasmul aproape generalizat „planuri de viitor”!

Aș vrea să-i întreb pe cei care își fac „planuri de viitor”, cum își fac„ planuri de trecut”?

Substantivul „plan” are ca prin sens „proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop.”(DEX) Iar verbul „a plănui” înseamnă „a pregăti ceva pentru viitor”. (DEX)

Să corectăm:

„Visuri / Planuri”

Corectarea greșelilor FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
ortoepie, Ortografie

IDEE

Aseară, la Jurnalul de la TVR1, substantivul feminin „idee” a apărut scris pe ecran /ideia/.

Nu am auzit cum a pronunțat jurnalistul care citea știrea.

În limba română, în general, un sunet este redat printr-o literă. De exemplu, „elev” zicem, /elev/ scriem.

Există și excepții, iar unele îl vizează pe „e”.

Litera „e” se pronunță /e/ la început de cuvânt, /elev/ (vă arăt imediat și excepția) și de silabă, mai ales în neologisme, /poezie/, /alee/,/ idee/.

Se pronunță /ie/ la început de cuvânt în pronumele personale și formele verbului „a fi : „eu” /ieu/, „ești” /iești/ „eram” / ieram/.

Se pronunță /i/ când este urmat de „a” la început de cuvânt și de silabă, în cuvinte vechi: „ea” /ia/, „aceea”/aceia/.

Așadar, în neologisme precum „euro”, „europarlamentar”, „educație” „alee”, „idee”, „poezie”, litera „e” notează sunetul/ e/ .

Pronunțarea corectă FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

Revelion și Anul Nou

Cele două cuvinte din titlu sunt vedetele perioadei. Se pronunță și se scriu de noi toți în această perioadă.

Primul, „revelion,” este substantiv comun și se scrie numai cu literă mică ( dacă nu este primul cuvânt din enunț). Se pronunță cum se scrie, nu se pronunță / reveion/!

Cel de-al doilea este numele unei sărbători laice și se ortografiază cu litere mari la începutul fiecărui termen- Anul Nou! Așadar, este un substantiv propriu.

Scrierea și pronunțarea corectă a cuvintelor FACE BINE LA LIMBĂ!

Un revelion în siguranță și un An Nou cu sănătate! La mulți ani!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

Unu, doi, trei „i”!

„Trădătorii, fripturiștii, combinagii” ( Titlu pe ecran, Antena 3, 01.09.2020)

După cum se observă cu ușurință, primele două substantive sunt articulate cu articolul hotărât, iar cel de-al treilea, nu, sau cei care au scris au crezut că, dacă sunt doi „i”, este bine.

Nu sunt multe situații când substantivele se scriu la plural articulat hotărât cu trei „i”. Probabil vă amintiți că unii dintre noi au avut de înfruntat ortografierea substantivului „copil” la plural. El a fost prima victimă.

La școală învățăm că un cuvânt are o rădăcină de la care se formează membrii unei familii lexicale.

Cuvântul – victimă „copil” are rădăcina „copi-”la care se adaugă desinența de plural „i” – „copi+i” și articolul hotărât de plural „-i” -„ copi+i+i”.Și avem trei „i”.

La fel se întâmplă cu subsuantivele care se termină în „-iu”: fiu, geamgiu, combinagiu etc.

Așadar, e simplu. Aceste substantive au un „i” în rădăcină,al doilea este desinența de plural și al treilea este articolul hotărât: fiu – fii – fiii, geamgiu – geamgii – geamgiii, combinagiu – combinagii – combinagiii.

Aceste lucruri se învață la școală!

Să corectăm!

„Trădătorii, fripturiștii, combinagiii”

Școala FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
ortoepie, Ortografie

Anul Nou și revelionul

Greșeala la zi
Două cuvinte au fost zilele acestea vedete: Anul Nou și revelion.
Primul, numele unei sărbăori laice, a fost ortografiat când cu literă mare, când cu literă mică.
Trebuie să știm că numele sărbătorilor laice sau religioase, indiferent de cult, se scriu cu literă mare: Anul Nou, Crăciun, 1 Decembrie, Duminica Tomei, Înălțarea, 1 Mai, Învierea, Paștele, Patruzeci de Sfinți, Purim, Ramadam, Schimbarea la Față. Așa scrie la DOOM!
Al doilea cuvânt, care este un substantiv comun, are alte suferințe. El este pronunțat (nu de toată lumea, ce-i drept) „reveion”, adică franțuzit.
În limba română, în general, se citește cum se scrie: „revelion”.
Atât ortografia, cât și pronunțarea corectă FAC BINE LA LIMBĂ! Acum și LA MULȚI ANI!
Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

Și tu, Brutus?

„Și simt că cei mai mulți nu au dorința de a înobila festivalul…”(Fragment din interviul acordat de Tudor Chirilă lui Sever Voinescu în „Dilema veche” nr 812, 12-18 septembrie 2019, pag. III)

Nu mă așteptam să întâlnesc greșeli de ortografie aici. O fi corectorul!? Greșeala vizează un cuvânt format prin derivare – prefixul „în” care se termină cu un „n” și „ nobil”care începe cu un „n”: în + nobil + a = înnobila. Așadar scriem „înnora”, „înnegura”, „înnegri” etc

Scrierea corectă FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

Satin

„Am avut o pijama de saten neagră.”( Cabral, PRO TV, 10.07 2019)
Substantivul neutru„ satin” se scrie și se pronunță cu „i”, nu se pronunță „saten”. Cuvântul provine din limba franceză unde este scris la fel – „satin”.
Acest cuvânt face parte din categoria substantivelor defective de plural ( argint, lapte, sânge, frig etc. ) care pot construi un plural cu alt sens decât cel de singular. Putem spune „friguri” care înseamnă „o boală”, alcooluri (sortimente de alcool etc.
În aceeași categorie intră și substantivul „revelion” pe care unii se încăpățânează să-l pronunțe „reveion”
Tendința de a pronunța ca în limba franceză NU FACE BINE LA LIMBĂ! LIMBA ROMÂNĂ.
Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

Găești

Greșeala la zi

„Vitezoman pe străzile Găieștului.” (Scris pe burtieră, B1 TV, 18.04.2019)
Substantivul propriu care denumește numele orășelului din județul Dâmbovița (circa 15000 de locuitori) se scrie și se pronunță „Găești”, cu „e”, nu cu „ie”.
Așa s-a scris și rostit din secolul al XV-lea când a fost atestat.
În limba română există această „bătălie” între „e” și „ie”.
Scriem și pronunțăm „ie” la început de cuvânt, pentru cuvintele vechi latinești care încep cu „e”: iepuraș, ierta (dar scriem eu, el, este, eram etc. și pronunțăm „ieu”, „iel”, „ieste”, „ieram” etc.); în mijlocul cuvântului după o vocală (excepție „i”): cheie, femeie, odaie, trebuie voie etc.
Neologismele se scriu și se pronunță fără „i” la începutul și în interiorul cuvântului: ebonită, maestru, statuetă etc.

Cunoașterea ortografiei FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Standard
Ortografie

A (SE) SCUMPI

Grelșeala la zi

Săptămâna trecută, la BI TV era transmisă următoarea informație (scrisă pe burtieră): „Mugur Isărescu: Pâinea s-ar putea scumpii.”
Am mai discutat despre această greșeală care implică verbele de conjugarea a IV-a terminate în -i.
La modul infinitiv, ele se ortografiază cu un singur „i”: a vorbi, a citi, a socoti, a scumpi etc.
Există și excepții: a se sfii, a prii.
Dacă ținem cont că infinitivul se regăsește ca element component al indicativului viitor – vor scumpi – , condițional optativ prezent – ar scumpi – există posibilitatea să scriem greșit și aceste forme (lucru care se întâmplă, din păcate!).
Așadar, nu scrieți cu doi „i” forma de infinitiv a verbelor terminate în „i”!
NU FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard