ȘCOALA DE DUMINICĂ

M sau N ?

A, bomboane!

Un dulce strică sau nu, dar regula că înainte de b și p scriem și pronunțăm m și nu n este sănătoasă.

Așadar, ortografiem și pronunțăm : ambulanță, bomboană, complăcea, imbatabil, imputa, îmbunătăți, împărat, umbla etc.

La fel scriem și în cuvintele care conțin elementul sin- : simbioză, simpatic etc.

Dar, cum se înrâmplă deseori, apar și excepții. Îți amintesc unele substantive proprii străine care denumesc localități: Brandenburg, Canberra, Istanbul (care are și varianta Stambul) etc. și care se ortografiază cu „n”.

Și unele nume de localități din România se scriu cu m, cele compuse cu sân (sfânt): Sâmbotin.

Atenție: suntem obligați să respectăm ortogrfia cuvântului așa cum s-a scris el de la început. De aceea apare și numele „Sânbotin” al unei localități din județul Vaslui. Nu mai spun că, uneori, ambele variante de scriere sunt corecte: Sâmpetru / Sânpetru!

Pentru corectitudine consultă DOOM 3!

Respectarea ortografiei FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

s sau ș , sp, st, str sau șp, șt ștr

Am ales să discut despre acest lucru astăzi pentru că, demnitari ai statului român, „nu spun ține, persoană însemnată” (I.L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”) au vorbit despre facturile la energia electrică și gaze care trebuie „să fie ștornate”.

În limba română se scrie și se pronunță s și nu ș în anumite cuvinte împrumutate din limbile engleză, franceză, italiană, latină : sfredel, spaghete, spalier, speculă, spicher, spray, sprint, stand, start, strangula, stat (de plată) etc.

Dar, se scrie și se pronunță ș în împrumuturi din limba germană: șaibă, șablon, ștachetă, ștecăr, ștrand, ștras etc.

Revenind la exprimarea guvernamentală, cuvântul respectiv se scrie și se pronunță corect cu s – stornate.

Verbul „a storna” a fost împrumutat din limba italiană și înseamnă ”a rectifica o înregistrare contabilă greșit făcută în cartea sau în jurnalul de contabilitate al unei întreprinderi, prin adăugarea sau scăderea unei sume echivalente cu cea greșită”. (DEX)

Scrierea și pronunțarea cuvintelor împrumutate FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

De câte ori doamnele noastre învățătoare nu s-au asigurat să scriem corect cuvinte perecum „este”, „el” „eram” etc. Și, pentru asta, aveau grijă să pronunțe cum se scrie ca să nu apară în caiete „ieste”, „iel”, „ieram”etc.

Din nefericire, și astăzi unii dintre elevii dumnealor pronunță tot cu „e”.

Trebuie să-ți spun că se scrie și se pronunță ie la început de cuvânt, pentru cuvintele vechi, latinești, care încep cu litera „e”: iepure, ierta etc.

Sunt și excepții: cuvintele moștenite din limba latină ”el”, „ești, „este”, „eram”, „erau” etc. Litera „e” notează diftongul ie. Scriem „e”, dar pronunțăm ie.

Tot ie scriem și pronunțăm în mijlocul cuvintelor după o vocală (excepție vocala „i”): cheie, femeie, măiestru, odaie, sforăie, tigaie, trebuie, voie,

Neologismele se scriu și se pronunță fără „i” la începutul și în interiorul cuvintelor: ebonită, maestru, statuetă etc.

Dar, cum se întâmplă, există și excepții. Iată câteva dintre ele: ierarhie, ierarhic, ierbar, ierbicid, iezuit, proiect, traiect etc.

Cunoașterea ortografiei și a ortoepiei FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

ȘCOALA DE DUMINICĂ

Continuăm discuția despre concurența dintre a și ea!

4. La unele verbe de conjugarea I (cele terminate în -a la infinitiv), după ș aflat în interiorul rădăcinii verbului, apare o mică schimbare (alternanța vocalică -e / -a) la indicativ prezent persoana a III-a singular și plural: scriem și pronunțăm –a, nu –ea. a așeza – așază a deșerta – deșartă a înșela – înșală
5. Lucrurilr se schimbă când rădăcina verbului (radicalul) se termină în –ș sau –j .Atunci apare alternanța –e / -ea. Verbele respective se conjugă după modelul lui „a lucra”. a aranja – aranjează a bandaja – bandajează a detașa – detașează etc. Și, pentru că ne aflăm într-o perioadă în care vorbim, visăm, savurăm preparate din porc, te provoc să îmi spui la ce număr este substantivul „șorici”!? Cunoașterea ortografiei și a ortoepiei FACE BINE LA LIMBĂ! Gabriela Moraru

IDEE

Aseară, la Jurnalul de la TVR1, substantivul feminin „idee” a apărut scris pe ecran /ideia/.

Nu am auzit cum a pronunțat jurnalistul care citea știrea.

În limba română, în general, un sunet este redat printr-o literă. De exemplu, „elev” zicem, /elev/ scriem.

Există și excepții, iar unele îl vizează pe „e”.

Litera „e” se pronunță /e/ la început de cuvânt, /elev/ (vă arăt imediat și excepția) și de silabă, mai ales în neologisme, /poezie/, /alee/,/ idee/.

Se pronunță /ie/ la început de cuvânt în pronumele personale și formele verbului „a fi : „eu” /ieu/, „ești” /iești/ „eram” / ieram/.

Se pronunță /i/ când este urmat de „a” la început de cuvânt și de silabă, în cuvinte vechi: „ea” /ia/, „aceea”/aceia/.

Așadar, în neologisme precum „euro”, „europarlamentar”, „educație” „alee”, „idee”, „poezie”, litera „e” notează sunetul/ e/ .

Pronunțarea corectă FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Anul Nou și revelionul

Greșeala la zi
Două cuvinte au fost zilele acestea vedete: Anul Nou și revelion.
Primul, numele unei sărbăori laice, a fost ortografiat când cu literă mare, când cu literă mică.
Trebuie să știm că numele sărbătorilor laice sau religioase, indiferent de cult, se scriu cu literă mare: Anul Nou, Crăciun, 1 Decembrie, Duminica Tomei, Înălțarea, 1 Mai, Învierea, Paștele, Patruzeci de Sfinți, Purim, Ramadam, Schimbarea la Față. Așa scrie la DOOM!
Al doilea cuvânt, care este un substantiv comun, are alte suferințe. El este pronunțat (nu de toată lumea, ce-i drept) „reveion”, adică franțuzit.
În limba română, în general, se citește cum se scrie: „revelion”.
Atât ortografia, cât și pronunțarea corectă FAC BINE LA LIMBĂ! Acum și LA MULȚI ANI!
Gabriela Moraru

E / ie

Greșeala la zi

În ultimele zile, presa l-a ironizat pe ministrul Justiției, Tudorel Toader, pentru pronunțarea unor cuvinte.
Domnul ministru spune: [ieventual], [ievaluare], [ievocat].
Trebuie să vă reamintesc faptul că ortografia limbii noastre se bazează, în general, pe principiul fonetic: scriem cum pronunțăm.
Există și excepții pentru că se aplică și alte principii. În anumite situații, pronunția nu corespunde cu ortografia. Acum mă refer doar la cuvintele care încep cu litera „e”. Unele sunt vechi, moștenite din limba latină și le scriem ca în limba latină, dar pronunția diferă: este [ieste], eu [ieu],era [iera], el [iel] etc.
Însă, cuvintele noi care încep cu „e” se pronunță [e], nu [ie]: eventual, evaluare, evoca – [eventual], [evaluare], [evoca].

Probabil că în cazul domnului ministru o influență în pronunțarea unor cuvinte o are dulcele grai moldovenesc. Dar, poate vorbi moldovenește, dar respectând normele limbii române!

Respectarea ortoepiei FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru