Para-

„- Ce cuvinte se formează cu prefixul „para-?”

-Paradox, parapet, paragină, parașutism, parastas” („Ce spun români?/”, PRO TV, 21.10.2019)

Unele răspunsuri au fost validate pe panou.

Pare un lucru minor, dar acest mic fragment este plin de greșeli.

Mai întâi, „para-” nu este un prefix, ci un prefixoid, adică un element de compunere. Cu ajutorul lui se formează cuvinte compuse. Cu prefix se formează cuvinte derivate.

Apoi, există două prefixoide „para-”, unul cu sensul de „foarte”, „tare”, „puternic ( ex. paraleu) și altul cu sensul „apără”, „contra” (ex. „paraflacără”).

Fiind cuvinte compuse trebuie să distingem cuvintele componente!

În exemplele date nu există decât cuvinte care încep cu „para”.

• Derivarea și compunerea sunt mijloace interne de îmbogățire a vocabularului. Lor li se alătură conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale. Sunt noțiuni care se predau în clasa a V-a.
• Cunoașterea lor FACE BINE LA LIMBĂ! Și la emisiunile de televiziune!
• Gabriela Moraru

Moto-

Greșeala la zi

„- În afară de motocicletă, ce cuvânt începe cu prefixul „moto”?
– Motor! ( un concurent, iar răspunsul este considerat corect).
Iar pe panou apare cuvântul „mototol” dat corect.( Emisiunea „Ce spun românii?”, PRO TV, 12.06.2019)
Nu este prima oară când la această emisiune cei care formulează întrebările îi pun în dificultate pe cei 100 de români întrebați.
Primii confundă prefixele ( elemente lexicale cu ajutorul cărora formăm prin derivare cuvinte noi – stră+moș) cu prefixoidele (elemente de compunere, cuvinte împrumutate dintr-o altă limbă care nu există în limba română, cu rare excepții, independent – moto+ coasă), iar ceilalți, care se străduie să răspundă,nu știu ce sunt prefixele.
Elementul de compunere „moto-” înseamnă „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor”.
Dacă aș vrea să corectez întrebarea, nu aș putea pentru că, termenii acceptați drept corecți nu sunt nici derivați cu prefixe, nici compuși cu prefixoidul al cărui sens, dacă l-am fi știut, ar fi fost salvator.
Când e vorba despre cuvinte de specialitate dintr-un domeniu, ne informăm. Ca să nu mai spun că în emisiunea respectivă vin oameni de toate profesiile și cu un nivel de pregătire diferit.
Nu ne pricepem la toate! Dar însușirea unor informații elementare despre prefixe, de exemplu ( clasa a V-a) FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru

Port-

Greșeala la zi

„Ce cuvânt începe cu prefixul „port”?” (Cabral, 21.01,2019, PRO TV)
„Port”- este un element de compunere care nu există singur în limba română, ci formează cuvinte compuse precum substantivul „portarmă”. L-am împrumutat din limba franceză, iar sensul lui este „purtător de…, susținător de …, purtare de…” (DEX). El este un prefixoid, un fals prefix.
O vorbă românească ne atenționează să nu ne legăm la cap dacă nu ne doare. Cei care formulează întrebările la emisiunea prezentată de Cabral ar trebui sa se documenteze sau să renunțe la termenii de specialitate.
O variantă ar putea fi. „Ce cuvânt începe cu „port-”? Nu mă aștept la enunțul „Ce cuvânt începe cu prefixoidul „port-”? Sau: „Ce cuvânt începe cu elementul de compunere „port-”?”
Veți vedea în curând că se poate și mai rău!

Informarea FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

După-masă

Greșeala la zi

„ – Când le place oamenilor să doarmă?

– După masă.”(Scris pe panou, emisiunea „Ce spun românii?”, PRO TV, 07.06.2018)

Adverbul compus și substantivul feminin compus după-masă, după-masa se ortografiază cu cratimă!

Formele corecte, în cazul substantivului, sunt: după-masa, după-mesei, după-mese, după-mesele.

Atenție! După prânz este un grup format dintr-o prepoziție – după – și substantivul neutru prânz.

Ortografierea corectă a cuvintelor compuse FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Din nou despre cuvintele compuse

Greșeala la zi

Urmăresc emisiunea „Ce spun românii?” de la PRO TV și constat, cu părere de rău, că totdeauna cuvintele compuse sunt scrise pe panoul din platou fără cratimă (vorbesc despre cele care se scriu obligatoriu cu cratimă).

Cel mai des se folosesc substantivele compuse – nume de personaje din basm – și nume de flori.

Se ortografiază cu încăpățânare: Albă ca Zăpada, Harap Alb, Făt Frumos, floare de colț, floarea soarelui.

Toate aceste cuvinte se ortografiază cu cratimă: Albă-ca-Zăpada, Harap–Alb, Făt–Frumos, floare-de-colț, floarea-soarelui.

Scrierea corectă a cuvintelor compuse Face bine la limbă! Și la emisiune!!!

Gabriela Moraru

Scrierea cuvintelor compuse (8)

Greșeala la zi

Scrierea cuvintelor compuse (8)

NOU! Se generalizează scrierea cu cratimă a cuvintelor compuse nesudate care denumesc substanțe chimice distincte și specii distincte de plante sau animale (cu nume științifice diferite): arbore-de-cacao, arborele-vieții, gândac-de Colorado, gândac-de-bucătărie, negru-de-fum, negru-moale (soi de viță-de-vie), nucă-de-cocos, viță-de-vie etc.

3. Se scriu în cuvinte separate, fără cratimă:

   – substantive proprii – denumiri geografice și administrative (substantiv + adjectiv, substantiv în nominativ + substantiv în genitiv, substantiv + prepoziție + substantiv): Baia Mare, Satu Mare, Câmpia Turzii, Valea Prahovei, Marea Neagră, Poiana Țapului, Oceanul Pacific, Curtea de Argeș, Porțile de Fier, Vălenii de Munte, Baia de Arieș etc.

   – substantive proprii – nume de personalități: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Radu de la Afumați etc.

4. În cazul abrevierilor din inițiale se preferă scrierea fără puncte: SNCFR, dar și S.N.C.F.R.

Scrierea corectă a cuvintelor compuse FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Scrierea cuvintelor compuse (6)

Greșeala la zi

Scrierea cuvintelor cuvinte (6)

Se scriu cu cratimă:

• • adjectiv + adjectiv (flexiune la ultimul component sau la ambele componente) : alb – negru (televizor), alb -argintiu, dulce – acrișor, galben – auriu, literar – muzical, verde – închis etc.;
  • adjectiv cu sau fără vocala „o” de legătură + adjectiv, cu flexiune la ultimul component: austro – ungar, chimico – farmaceutic, francez – român, francezo -român, greco – român – turc, , medico – legal tehnico – științific etc.;
  • adjective formate din adverb + adjectiv sau verb la participiu (Atenție! Adverbul este invariabil!): așa – zis, bine – crescut, bine – venit, drept – credincios, înainte – mergător, liber – cugetător, nou – născut (nou – născută, nou – născuți, nou– născute!!!), propriu – zis, rău – mirositor, rău – platnic, rău – sfătuitor, sus – numit etc.;
  • adverbe compuse ( parțial analizabile): alaltăieri – dimineață, azi – noapte, azi – mâine, mâine – dimineață etc. (Va urma)

    Scrierea corectă a cuvintelor compuse FACE BINE LA LIMBĂ!

    Gabriela Moraru

Scrierea cuvintelor compuse (6)

Greșeala la zi

Scrierea cuvintelor compuse (6)

Se scriu cu cratimă:

– substantive proprii – termeni teritoriali, geografici și administrativi (substantiv în nominativ + substantiv în nominativ): Bistrița-Năsăud, Broșteni-Vale, Cluj-Napoca, Iezer-Păpușa etc.;

• • substantive proprii – nume de personaje din basme: Albă-ca-Zăpada, Harap-Alb, Rilă-Iepurilă, Sfarmă-Piatră, Statu-Palmă-Barbă-Cot etc.;
  • substantive proprii – nume de persoane urmate de nume geografice: Octav Pancu-Iași etc.( Va urma)

Scrierea corectă a cuvintelor compuse FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Scrierea cuvintelor compuse

Greșeala la zi

Scrierea cuvintelor compuse (5)

Se scriu cu cratimă:

• • substantive comune în care al doilea termen se modifică în flexiune: după-masă, nord-vest, sud-est etc.;
  • substantive comune formate dintr-un număr mare de termeni: lasă-mă-să-te-las, trei-frați-pătați (plantă) etc.;
  • substantive comune formate din substantiv în nominativ + substantiv în nominativ: bas-bariton, contabil-șef, redactor-șef, watt-oră etc.;
  • substantive comune compuse cu „dublu”, „triplu”, „prim”, „viceprim”: dublu-casetofon, triplu-salt, prim-ministru, prim-procuror, prim-solist, viceprim-ministru etc. (Va urma)

    Scrierea corectă a cuvintelor compuse FACE BINE LA LIMBĂ!

    Gabriela Moraru

Cuvinte compuse (4)

Greșeala la zi

Scrierea cuvintelor compuse (4)

Se scriu cu cratimă:

2. substantivele comune compuse din două substantive legate prin prepoziție, iar termenii noi nu corespund ca sens realității denumite.

   Iată câteva exemple: buhai-de-baltă, cal-de-mare, drac-de mare, drum-de-fier, floare-de-colț, ochi-de-pisică, pește-cu-spadă, sare-de-lămâie, stea-de-mare etc.

3. substantive comune compuse dintr-un verb însoțit de un substantiv sau pronume care au aspectul unui scurt enunț: du-te-vino, fluieră-vânt, gură-cască, gură-spartă, linge-blide, nu-mă-uita, pierde-vară, târâie-brâu, vorbă-lungă, zgârie-brânză etc. (Va urma!)

Gabriela Moraru