Adjectiv, Pronume

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

Pronumele și adjectivul de întărire, căci despre el este vorba, se comportă diferit la genul feminin, din fericire numai la singular!

Îți amintesc că, la masculin apare omonimia cazurilor. Scăpăm ușor cu o singură formă pentru toate cazurile. (Vezi articolul trecut!)

La feminin singular, și această parte de vorbire nu se comportă diferit față de substantivele și adjectivele de genul feminin. Are limba noastră așa o iscusință, un mecanism care ar trebui să ne facă viața ușoară.

Dar, să trecem la un exemplu! Aleg „ fată înaltă”.

La N. – Ac. articulat cu articolul nehotărât – o fată înaltă.

La G. – D. articulat cu articolul nehotărât – unei fete înalte.

Ce observi? Da, așa este, în ultima situație substantivul și adjectivul au formele de plural: fată – fete, înaltă – înalte.

La fel procedează și pronumele și adjectivul pronominal de întărire:

N. Ac. -( fata) însăși;

G. – D. (fetei) înseși.

După modelul oferit, poți descoperi și formele persoanelor I și a II-a.

Persoana I N. Ac. -( eu) însămi;

G. – D. – (mie) însemi;

Persoana a II -a N. – Ac. – (tu) însăți:

G. – D. – (ție) înseți.

La plural, și la genul feminin apare omonimia cazurilor. O singură formă!

N.=Ac.=G.=D. Persoana I a II-a a III-a

(noi, nouă) însene, (voi, vouă) însevă; (ele, lor) înseși / însele.

Când întâmpini dificultați, nu ezita să folosești adverbuș „chiar”! Dar să fii atent / ă să nu produci un drăguț de pleonasm! Iată câteva exemple:

„Ea însăși personal a rezolvat totul.”

Chiar ei înseși i-am dat acordul.”

Tocmai ei înseși i-am oferit flori.”

Folosirea corectă a pronumelui și adjectivului de întărire FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adjectiv, Pronume

ȘCOALA DE DUMINICĂ Greșeli de top

Errare humanum est, perseverare diabolicum!

„Puterea pentru tine însuși…” (Violeta Vijulie, TVR1, 30.09.2021)

Da, din nou despre pronumele și adjectivul pronominal de întărire!

De unde să încep ca să reduc numeroasele greșeli pe care le facem?

Poate de la faptul că această parte de vorbire are forme compuse: primul element este vechiul pronume însu (seamnănă cu formele pronumelui dânsul (alt pronume personal și nu pronume de politețe), însa (dânsa), înșii (dânșii), înse (dânse) și al doilea element este pronumele neaccentuat, cazul dativ – mi, ți, și, ne, , și / le.

Vă amintesc că în limbajul actual folosim adjectivul pronominal de întărire și foarte rar pronumele de întărire ca în limba română veche. Așadar, ca adjectiv, se va comporta ca atare: are desinențe specifice comune cu celelate adjective (-u, -a, -i, -e) prin care indică genul, numărul și cazul, iar pronumele, ca orice pronume, indică persoana și numărul.

Iată formele:

îns-u-mi (pers. I,sing. masculin); înș-i-ne (pers. I, pl. masculin;)

îns-u-ți (pers, a II-a, sing. masculin); înș-i-vă (pers. a II-a, pl. masculin);

îns-u-și (pers. a III-a sing. masculin). înș-i-și (pers. a III-a, pl. masculin).

Și o veste bună: la genul masculin, apare omonimia specifică substantivelor nearticulate, există o singură formă pentru toate cazurile!

(În calitate de adjectiv, adjectivul pronominal de întărire însoțește un substantiv sau un pronume.)

Așadar, N=Ac=G=D:

el însuși, pe el însuși, al lui însuși, lui însuși.

Oricum, până data viitoare când ne ocupăm de genul feminin, dacă este greu, folosiți cuvântul „chiar”: el însuși = chiar el.

Formele corecte ale pronumelui și adjectivului pronominal de întărire FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adjectiv, Pleonasm

Poliglot

„Politicienii americani nu sunt foarte poligloți.”(Jurnalistă, DIGI 24, 17.12.2020)

Cuvântul „poliglot” este un adjectiv cu patru forme (poliglot, -ă, poligloți, -te), dar folosit și ca substantiv, pe care l-am împrumutat din limba franceză (polyglotte).Primul sens al acestui termen este „care vorbește mai multe limbi”.(DEX)

În structura cuvântultu apare prefixoidul „poli” ( element de compunere care înseamnă „mai mulți”, „mai multe”, multiplu” .

Se vede cu ușurință că acest cuvânt nu poate avea grade de comparație.

Așadar, spunem și scriem:

„Politicienii americani nu sunt poligloți.”

Folosirea corectă a gradelor de comparație FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard
Adjectiv, Adverbul

Suntem egale!

Greșeala la zi

„Femeile au fost tratate egale cu bărbații.”(Daniel Breaz, tânăr politician PSD, 05.03.2018, B1)

Confuzia dintre adverb și adjectiv este o boală cronică și, judecând după vârsta celui care s-a exprimat așa, este transmisibilă.

Diferențele dintre cele două părți de vorbire sunt ușor de ținut minte, de conștientizat când ai trecut prin școală, ești, carevasăzică, un adult care a devenit și persoană publică și vorbește națiunii. Și mai putem trage o concluzie a persistenței acestui tip de greșeală: declinul în care se află școala românească.

Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă, își schimbă forma în funcție de genul, numărul și cazul substantivului pe care îl determină. Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă, are o singură formă, determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb.

Să comparăm:

I-am oferit unei fete frumoase un buchet de ghiocei.

Un băiat frumos a cântat la chitară. (adjective)

Băiatul a cântat frumos. (adverb)

Am folosit același cuvânt în exemple pentru că unele adjective își pot schimba categoria gramaticală: aici, adjectivul a devenit adverb și preia toate caracteristicile acestei părți de vorbire.

Să corectăm zicerea de la care am început:

„Femeile au fost tratate egal cu bărbații.”

Doamnelor și domnișoarelor, vă doresc o primăvară frumoasă și un partener care să se exprime corect și expresiv în limba română!

Gabriela Moraru

Standard
Accent corect, Adjectiv

Lila

Greșeala la zi

Îți place cum îți stă în lila?”(Adela Popescu, 04.09.2017, PRO TV, cuvânt repetat de cei din studio)

Adjectivele invariabile pățesc multe: sunt accentuate incorect ca în enunțul de mai sus sau sunt tratate ca adjective variabile, greșeală discutată și îndreptată).

Accentul corect al adjectivului lila este pe vocala a: lila.

Accentuate pe ultima silabă sunt și: kaki, maro, oliv etc.

Aceste cuvinte sunt și substantive neutre, pot fi articulate – kakiul – și pot avea o formă de plural când se referă la nuanțe – marouri.

Dar, ca adjective, sunt invariabile și, pentru a nu greși, vă amintesc câteva dintre ele: bleu, ciclam, crem, ecru, kaki, lila, maro, mov, oliv, pepit, roz, vernil etc. Aceste adjective, cu alte cuvinte, nu au o formă pentru feminin singular!!! Spunem și scriem: rochia mov, pepit, roz etc.

Nu pierd ocazia să vă reamintesc și faptul că ortografiem diferit aceste cuvinte când sunt substantive articulate: bleu-ul, ecru-ul, dar lilaul, maroul etc.

Pronunțarea și folosirea corectă a adjectivelor / substantivelor care denumesc culori FAC BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard