Am rezolvat până acum ortografierea cu un „i” și cu doi „i”.
Despre scrierea cu trei „i”numai de bine!
Ți-am arătat mai de mult timp de ce scriem cu trei „i” în cazul unor substantive și al unor adjective.
De exemplu „copil”. Pentru că primul „i” face parte din rădăcina cuvântului (acea parte a unui cuvânt care rămâne neschimbată la toți membri unei familii lexicale – copi – copil, copilărie, copilăros etc.). Al doilea este desinența de plural : copi+i, iar al treilea este articolul hotărât – copi+i+i.
Am un copil cuminte.
Am doi copii cuminți.
Copiii cuminți sunt admirați.
La fel se întâmplă și în cazul substantivului „fiu”.
Cu adjectivele este o altă problemă. Pentru scrierea cu doi „i” e la fel ca la substantiv: argintiu – argintii. De unde al treilea „i”?
Hai să vedem!
Codrii ruginii ne încântă!
Ruginiii codri ne încântă!
După cum vezi, al treilea „i” este articolul hotărât preluat de la substantivul „codru”.
Și în cazul verbului avem situații când trebuie să scriem cu trei „i”. Puține!
Este vorba despre verbele de conjugarea a IV-a care au doi „i” la infinitiv: a înmii, a se sfii. Ele primesc un al treile „i”la perfectul simplu persoana I singular: eu înmiii, eu mă sfiii .
Cunoașterea ortografiei FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru
Sa vorbim corect românește - poveștile limbii române 