Errare humanum est, perseverare diabolicum!
Pronumele și adjectivul de întărire, căci despre el este vorba, se comportă diferit la genul feminin, din fericire numai la singular!
Îți amintesc că, la masculin apare omonimia cazurilor. Scăpăm ușor cu o singură formă pentru toate cazurile. (Vezi articolul trecut!)
La feminin singular, și această parte de vorbire nu se comportă diferit față de substantivele și adjectivele de genul feminin. Are limba noastră așa o iscusință, un mecanism care ar trebui să ne facă viața ușoară.
Dar, să trecem la un exemplu! Aleg „ fată înaltă”.
La N. – Ac. articulat cu articolul nehotărât – o fată înaltă.
La G. – D. articulat cu articolul nehotărât – unei fete înalte.
Ce observi? Da, așa este, în ultima situație substantivul și adjectivul au formele de plural: fată – fete, înaltă – înalte.
La fel procedează și pronumele și adjectivul pronominal de întărire:
N. Ac. -( fata) însăși;
G. – D. (fetei) înseși.
După modelul oferit, poți descoperi și formele persoanelor I și a II-a.
Persoana I N. Ac. -( eu) însămi;
G. – D. – (mie) însemi;
Persoana a II -a N. – Ac. – (tu) însăți:
G. – D. – (ție) înseți.
La plural, și la genul feminin apare omonimia cazurilor. O singură formă!
N.=Ac.=G.=D. Persoana I a II-a a III-a
(noi, nouă) însene, (voi, vouă) însevă; (ele, lor) înseși / însele.
Când întâmpini dificultați, nu ezita să folosești adverbuș „chiar”! Dar să fii atent / ă să nu produci un drăguț de pleonasm! Iată câteva exemple:
„Ea însăși personal a rezolvat totul.”
„Chiar ei înseși i-am dat acordul.”
Tocmai ei înseși i-am oferit flori.”
Folosirea corectă a pronumelui și adjectivului de întărire FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru
A republicat asta pe RomaniaEv.
ApreciazăApreciază