Errare humanum est, perseverare diabolicum.
Azi despre „ca și”.
De ce „ca și? Ca și profesor…., ca și inginer…, ca și avocat, ca și contabil…etc.
Pentru că ne e frică să nu facem o boacănă pe numele ei cacofonie!
Cacofonia este „o asociație neplăcută de sunete; lipsă de armonie”.(DEX)
Cînd vocalele și consoanele se succed armonios și totul sună bine, avem o eufonie.
Am vorbit de atâtea ori că o cacofonie nu se rezolvă prin folosirea lui „și”, nici prin adăugarea cuvântului „virgulă”:
Ca și copil îmi plăceau nespus cărțile de povești.
Ca, virgulă, copil îmi plăceau nespus cărțile de povești.
O cacofonie se rezolvă prin schimbarea topicii cuvintelor în enunț sau prin adăugarea unor cuvinte etc.
De exemplu:
În perioada copilăriei îmi plăceau nespus cărțile de povești.
„Și”apare, însă, și atunci când nu este niciun pericol de a face o cacofonie: ca și avocat!
Când se spune „ca”,automat urmează „și”.
Cu puțină atenție cred că putem eradica boala „ca și”. Ea NU FACE BINE LA LIMBĂ!
Gabriela Moraru