Teorie literară

ȘCOALA DE DUMINICĂ PROZODIA

RITMUL

În poezie, ritmul reprezintă succesiunea regulată a silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers, iar silabele se grupează în unități ritmice care poartă numele de picior metric.

Ritmul e muzică și, dacă citești cum trebuie o poezie, îl vei percepe.

Iată-le pe cele pe care le înveți la școală!

Ritmul trohaic sau troheul este format din două silabe, prima accentuată, a doua neaccentuată (piciorul metric care se repetă) .

Iată un exemplu:

„Neguri albe, strălucite

Ne – guri/ – al – be/ – stră – lu/ – ci – te/

Ritmul iambic sau iambul este inversul troheului. Alcătuit tot din două silabe, prima neaccentuată, a doua accentuată:

„A fost odată ca-n povești”

A – fost /- o – da / – tă – ca-n/ – po – vești/

Ritmul amfibrahic sau amfibrahul este format din trei silabe, a doua este accentuată.

„Sălbatecul vodă e-n zale și fier”

Săl – ba – te/ – cul – vo – dă/ e-n – za – le/ și – fier/

La versul de mai sus, ai observat că ultimul picior metric este incomplet, iar versul este catalectic. Așa se numește el în această situație.

Mă opresc cu ritmurile care sunt mai multe, dar poți să faci exercuții de citire cu voce tare ca să simți ritmul textului. Succes!

Prozodia FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s