ȘCOALA DE DUMINICĂ PROZODIA (4)

Versurile se grupează în strofe. Această grupare ține cont de conținut și de expresie.

Așadar, o strofă reprezintă o grupare de versuri în număr variabil.

Și fiecare grupare poartă un nume!

DISTIHUL este strofa alcătuită din două versuri. (Cuvântul „stih”înseamnă „vers”.) Iată un exemplu:

„Iubirea noastră a murit aici,

Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.” (Tudor Arghezi, „Oseminte pierdute”)

TERȚINA este strofa formată din trei versuri:

„M-ai strâns ieri cu mânie-n crâng

De brațul stâng.

De ce mă spui la toți că plâng?”( George Coșbuc, „Șarpele-n inimă”)

Stofa alcătuită din patru versuri poartă numele de CATREN.

„De-atâtea nopți aud plouând,

Aud materia plângând…

Sunt singur și mă duce-un gând

Spre locuințele lacustre… (George Bacovia, „Lacustră”) (Pun și eu sare pe rană!)

Vă mai spun că strofa alcătuită din cinci versui se numește CVINTET, cea din șase, SEXTINĂ și cea din opt, OCTAVĂ.

Există poezii în care strofa are un singur vers ca în poezia lui Ion Pillat „Poemul într-un vers”.

„Un singur nai, dar câte ecouri în păduri…”

Un vers meditativ, filosofic! Alcătuit din cele două emistihuri (jumătăți de vers) puse într-o relație aparent adversativă (conjuncția adversativă „dar”). Naiul este un instrument alcătuit din mai multe fluiere unite care împreună nasc melodia ce umple lumea („păduri”). Cine face naiul să cânte? Rămâne să răspunzi tu.

Prozodia FACE BINE LA LIMBĂ!

Gabriela Moraru