Fără categorie, Poveste

Povești de carantină

Pâinea neagră

Jocul cu jucăriile nu era un lucru care se petrecea așa, dintr-o dată, trebuia pregătit. Mai întâi era obligatoriu să stabilim cine ce aduce. Pentru că niciun joc serios nu putea să se desfășoare fără cratițele, oalele, și mai ales tigaia pe care le avea Maria (cea mică, nu cea mare pe care toată lumea o iubea fiindcă era bună și înțelegătoare și zâmbea tot timpul) pentru că, nu-i așa, cum să faci mâncare fără ele?
Maria avea darul să ne enerveze pe toți prin felul ei de-a întârzia lucrurile. Și pentru că nu era punctuală. Accepta cu greu să se ducă în casă să ia prețioasele obiecte, dar, până apărea ea, noi ceilalți pur și simplu nu puteam să ne apucăm de jucat. Ai ghicit, nu aveam oalele, cratițele și, mai ales, tigaia. Și nu cumva să uite mașina de gătit care era foarte frumoasă, făcută din tablă și plină de culori. De cele mai multe ori o uita și trebuia un efort supraomenesc s-o convingem pe Maria să se ducă din nou în casă și s-o aducă.
Trebuie să recunosc că o invidiam puțin pentru jucăriile ei pe care i le adusese Tăntița, mătușa ei, o femeie înaltă și slabă, cu un zâmbet lipit pe față și care venea duminică de dimineață acasă la Maria în vizită totdeauna primită cu strigăte de bucurie de nepoți.
Nu știu cum ești tu azi, dar noi eram foarte devotați jocului și pentru că era un lucru foarte serios și de cele mai multe ori, pașnic, foarte important, nu era o joacă.. Nu ne prea certam și pentru că fiecare dintre noi își ducea povestea în același timp cu poveștile celorlalți:
-Acum eu fac o ciorbă, dă-mi tu bucata de carne din dulap!
-Eu mă duc la piață că nu avem ceapă!
– Eu am grijă de copii să nu se murdărească.
– Eu repar mașina. (Asta era povestea unui băiat pe care noi fetele, cu generozitate, îl primeam în jocul nostru. Trebuie să recunosc că băieții de pe strada mea erau de treabă și nu ridicau prea multe pretenții în timpul jocului.)
– Eu nu vreau ciorbă, fac cartofi prăjiți! (și tigaia era înhățată de sub nasul tău)…
O atenție specială primeau păpușile.
– Acum eu îmbrac copilul cu rochița asta verde.
– Nu, mă, nu cu aia verde. Cu asta roz că e mai frumoasă!
Da. Era un joc pașnic.
Uneori trebuia să oprim jocul, iar motivul pentru care îl opream era că ni se făcea foame! O foame de aia care trebuie imediat rezolvată și nu cu orice, ci cu regina gustărilor. Dar oprirea jocului se făcea pentru puțin timp, foarte puțin, așa că o zbugheam cât se poate de repede în casă ca să ne întoarcem în cel mai scurt timp la joc.
Tu astăzi te uiți la televizor sau pe telefon în timp ce ronțăi tot felul de prostii cum le spun eu acum nepoților mei. Eu nu am auzit aceste vorbe, numai avertismentul mamei să nu-mi stric foamea că acuși mă cheamă la masă!
După cum vă spuneam, la un semn fugeam în case unde, în maximă viteză, pregăteam febril cea mai bună gustare care există: o felie de pâine neagră unsă cu untură și presărată cu sare!.
Nu, nu te grăbi să-ți manifești dezaprobarea! Te gândești la grăsimi, la ce nu e sănătos, nu? Nu e adevărat! Uite, îți explic!
Pâinea trebuie să fie musai neagră, rotundă și proaspătă. Proaspătă era totdeauna pentru că pâinea de la domnu Toma nu apuca nici să se răcească, dar să se învecheasc!
Cumpăram pâinea de la mica brutărie unde domnu Toma era secondat de doamna Toma despre care eu credeam că este gardian, îl păzește pe soțul ei. Niciodată nu zâmbea, îi tuna și fulgera tot timpul, cu toate că eu nu am auzit-o vorbind vreodată.
Amândoi erau îmbrăcați cu halate albe, iar doamna Toma avea pe cap totdeauna o basma în culori prăfuite, legată sub bărbie.Părea mai bătrână decât soțul ei înalt, cu mustață neagră și părul tot negru, ca pana corbului, nu? Ea era mică și îndesată, dar asta nu-l împiedica pe domnu Toma să-și trateze soția cu atenție.
Duminica așteptam să vină pâinea. Se făcea coadă, da lumea avea răbdare. Recunosc, nu-mi plăcea că mama mă trimitatea duminica dimineața la pâine și protestam și-i reproșam că nu a luat ea pâine de sâmbătă. Asta era o blasfemi! Cum să iei pâine de sâmbătă? Duminica se mănâncă pâine proaspătă!
În fine, sosea și mașina de pâine. Domnu Toma ieșea vesel din brutărie și șoferul sărea sprinten din mașină și deschidea ușile duble. Așezate în lăzi, pâinile se lăfăiau unele lângă altele calde și pufoase, iar mireasma lor care învăluia coada ne îmbăta.
Din coadă se desprindeau vreo doi – trei bărbați sau copii mai răsăriți care se aliniau în spatele brutarului în șir până în magazin. Pâinile erau trecute două câte două, lipite una de alta, din mână în mână până ce ultima din șir, doamna Toma, le așeza în raft.
Ești îngrijorat de microbi? Dar dacă îți spun că plăteam pâinea cu bani murdari și ofiliți pe care domnu Toma îi lua cu aceeași mână cu care îți dădea pâinea caldă, aburindă care îți încălzea palmele și cu o coajă care trebuia imediat ruptă și mestecată? Uneori o pâine rotundă ajungea acasă jupuită toată de învelișul ei crocant și așa despuiată o înmânam mamei care profețea că mi-am stricat pofta de mâncare.
Ai înțeles cum era pâinea? Nu era congelată, nu avea E -uri, conservanți, coloranți, aditivi… Avea făină, apă și maia. Nu știi ce e maiaua? E drojdia. Plămădeala care face pânea să crească.
Dintr-o astfel de pâine tai o felie sănătoasă ( dacă pâinea nu mai are colț pentru că a fost cineva mai rapid). O ungi cu untura primită de la bunica de la țară de la porcul ei crescut cu drag, chiar dezmierdat, Ghiță, scărpinat pe burtă până ce îl faci să guițe de plăcere, dar pe care îl tai înainte de Crăciun și din carnea lui faci minuni culinare din care bunica trimite și copiilor de la oraș să guste și ei. Și, în final, după ce ai uns bine felia de pâine cu untura lui Ghiță, presari pe deasupra sare, dar nu fină, ci din aceea grunjoasă care se vede bine pe patul unsuros.
Cu un astfel de trofeu pe care îl ții cu atenție între degetul mare și cel arătător ieși alergând din casă să te întâlnești cu prietenii tăi care poartă ca niște învingători olimpici propriile felii de pâine cu untură. Pâine neagră!
Poveștile FAC BINE LA LIMBĂ1 ȘI LA SUFLET!
Gabriela Moraru

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s