POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE
Scurta poveste a domniței ALOCUȚIUNE
Există în ÎMPĂRĂȚIA LIMBII ROMÂNE o domniță din neamul SUBSTANTIVELOR care este cunoscută pentru harul ei de-a nu se lungi niciodată cu vorba. Venită pe meleagurile noastre din frumoasa ÎMPĂRĂȚIE A LIMBII FRANCEZE, domnița ALOCUȚIUNE, căci despre ea e vorba, este foarte riguroasă și precisă în exprimare. Și scurtă. Probabil l-a citit și ea pe Caragiale.
Poate domnița noastră ilustrează cel mai bine legătura dintre gândire și și vorbire.
Ca mulți alții din împărăție și ea suferă de o boală, pleonasmul pe numele ei. Domnița a explicat de multe ori că ea înseamnă„ scurtă cuvântare” și, vă dați seama ușor, sub nicio formă nu poate să fie însoțită de adjectivul „scurt (ă): alocuțiune scurtă!!!
Din fericire s-a găsit și tratamentul pentru suferința ei: numeroșii vorbitori ai LIMBII ROMÂNE care știu ce înseamnă și care nu o alătură adjectivului „scurt (ă)”.
Am ținut o alocuțiune în fața voastră și am pledat pentru drepturile cuvintelor de a fi folosite corect!
Gabriela Moraru