POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE
Patul lui Procust
Un tâlhar temut din împrejurimile Atenei îi pândea pe drumeții ce se îndreptau spre cetate. Își meșterise un pat de aramă în care îi obliga pe cei pe care îi prindea să se culce. Iar, dacă aceștia erau mai mici decât lungimea patului, le zdrobea oasele pentru a-i lungi sau le tăia din picioare pentru a încăpea în el. Monstrul a fost ucis mai târziu de Tezeu.
Sensul expresiei „patul lui Procust” este următorul: „realitate rigidă, depersonalizantă” (DEX ) Substantivul Propriu Procust se accentuează corect pe vocala „u” – Procust.
Și, pentru a vedea cum acționează „patul lui Procust”în cazul fiecăruia dintre noi, citiți sau recitiți romanul cu același nume al lui Camil Petrescu!
Gabriela Moraru
Sa vorbim corect românește - poveștile limbii române 