POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE
Lira lui Orfeu
Orfeu, marele cântăreț, este fiul muzei Calliope și al lui Oiagros, zeul unui râu. El trăiește în Tracia, fericit, alături de soția lui , frumoasa nimfă Eurydice. Dar, o soartă nemiloasă avu Eurydice care muri mușcată de un șarpe veninos. Orfeu, îndurerat, hotărî dă coboare în împărăția lui Hades pe care îl rugă să-i dea soția înapoi. Tocmai darul lui îl ajută să-l farmece pe luntrașul Charon care îl trecu pe Orfeu în lumea morților. De altfel, cântecul lirei lui de aur îl însoți pe Orfeu în această călătorie neobișnuită și îl impresionă pe Hades care hotărî să i-o dea pe Eurydice soțului ei. Cu o singură condiție: nicio clipă Orfeu nu va întoarce capul să vadă dacă este urmat de soția lui. Porunca zeului întunericului este încălcată și, pentru a doua oară, Orfeu o văzu pe Eurydice murind.
Puterea cântecului lui Orfeu era neobișnuită: sunetele lirei primite de la Apolo îmblânzesc fiarele, mișcă pietrele din loc, domolesc talazurile furioase ale mării, îi îmblânzesc pe cei doi monștri, Scyla și Caribda, îl înduplecă pe Hades să i-o înapoieze pe Euridice.
După moartea nefericitul Orfeu, lira lui este transformată în constelație.
Expresia „lira lui Orfeu” are sensul „puterea artei”.(DEX)
Motivul literar al lui Orfeu este folosit și de tânărul Eminescu în ”Epigonii”, în strofa dedicatu lui Andrei Mureșanu:
„Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarda de aramă cu o mână amorțită,
Cheamă piatra să învie ca și miticul poet, – (…)”
Gabriela Moraru
Sa vorbim corect românește - poveștile limbii române 