Darul lui Midas

POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE

Darul lui Midas

Chiote și cântece vesele se auzeau pe cărările muntelui Tmolos din Frigia! Era alaiul zeului Dionysos care cutreiera neobosit lumea și-i învăța pe oameni să cultive vița-de-vie și să se bucure de licoarea stoarsă din ciorchinii copți și dulci.

În urma alaiului de menade și satiri, se târa un asin ce abia îl căra în spate pe bătrânul Silen, învățătorul lui Dionysos. Amețit de vinul băut , Silan se rătăcește. Norocul lui a fost că l-au găsit niște țărani care l-au dus în fața regelui lor, Midas. Acesta îl recunoscu pe dascălul lui Dionysos, îl cinsti în palatul său timp de nouă zile, apoi îl duse el însuși zeului vinului. Bucuros, Dionysos îi promise regelui că îi va îndeplini orice cerere. Midas nu s-a gândit prea mult și îl rugă pe zeu ca, de acum înainte, tot ce va atinge el să se transforme în aur.

Dionysos nu a apreciat rugămintea regelui, dar i-a îndeplinit-o.

Nu peste mult, bucuria lui Midas s-a transformat în disperare când a înțeles că va muri de foame pentru că tot ce atingea se transforma instantaneu în aur strălucitor.

Plin că căință, s-a înfățișat în fața lui Dionysos care, iertător, l-a trimis la izvoarele râului Pactolos și l-a îndemnat să se cufunde în apele acestuia. Apele râului au spălat de pe trupul regelui darul primit.De atunci, râul Pactolos a devenit un râu aurifer.

Expresia „darul lui Midas” are următorul înțeles: „împlinirea unei dorințe extraordinare, dar și descoperirea unei dezamăgiri pe măsură, provocate tocmai de reușită”.

Gabriela Moraru

Publicitate