Oul lui Columb

POVEȘTILE LIMBII ROMÂNE

Oul lui Columb

Nimic nu deranjează mai mult decât meritele altora. Când un ins, contemporan de-al tău, realizează un lucru remarcabil, iese din rând (ceea ce nu poate fi acceptat, nu?), reacția noastră este să facem ce ne stă în putere să-i minimalizăm reușita, să-l invidiem, să declarăm că și noi am fi reușit, dar nu ne-am gândit, și, oricum, nu este chiar așa un lucru mare. Vorba lui Eminescu:

„Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea

să te admire?

Ei vor aplauda desigur biografia

subțire

Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost

vrun lucru mare,

C-ai fost om cum sunt și dânșii…”

(„Scrisoarea I”)

La fel s-a întâmplat și cu Cristofor Columb care în 1492 a descoperit America. Contemporanii săi cheltuiau multă energie să-i minimalizeze meritele.

Ingenios, la o întrunire unde se aflau mulți demnitari și nobili, Columb i-a provocat pe aceștia să așeze un ou în poziție verticală. Mulți au încercat, dar nimeni nu a reușit. Atunci navigatorul a spart ușor oul la un capăt și l-a așezat în poziția verticală.

Expresia „oul lui Columb”are următoarea semnificație: „soluție simplă, dar care reclamă ingeniozitatea unui început, de care apoi mulți se declară capabili”.

Gabriela Moraru